Bombardel si Murdarica Pata de Ketchup si nazbatiile bursucilor - John Dougherty

Descriere

    Hei, tu! Nu, tu, ci persoana din spatele tau. Nu, nu el. Putin mai la stanga, inca putin... Da, tu! Of, Doamne... lasa, nu conteaza...
    Draga oricine (inclusiv tu!)! Bine ai venit pe insula Marea Vanzoleala! E nemaipomenit aici! Si de obicei au loc vanzoleli (gasesti un indiciu despre asta chiar in numele insulei).
    Asadar, vino si alatura-te temerarilor nostri eroi, Bombardel si Murdarica Pata de Ketchup, in aventura lor plina de pericol si suspans (ori poate nu chiar atat de periculoasa si cam prosteasca!). Ah, te avertizez, s-ar putea ca in poveste sa fie implicati si niste bursuci rai...
    Descopera cea mai nostima galerie de personaje cunoscute vreodata de umanitate in aceasta carte extrem de amuzanta care te va face sa razi cu lacrimi!
      Fragment:        „Capitolul 2     In care eroii nostri pornesc la drum ca sa il vada pe rege, iar Murdarica Pata de Ketchup canta un cantecel       In majoritatea povestilor, atunci cand eroii pleaca in calatorie ca sa il intalneasca pe rege, te gandesti ca drumul este unul foarte lung. Trec capitole, capitole si capitole intregi in care au parte doar de aventuri, se lupta cu dragoni sau cu paianjeni uriasi. Se pierd prin paduri, unde mai ca sunt mancati de vrajitoare, trebuie sa raspunda la diferite intrebari misterioase ca sa poata traversa rauri si vai si multe alte ispravi de felul acesta. Cel mai probabil, pe drum ii prinde o ploaie torentiala, iar ei nu au nici haine de ploaie si nici sandviciuri.     Din fericire pentru Bombardel si Murdarica Pata de Ketchup, cel mai apropiat rege locuia la nici o jumatate de kilometru distanta. La doar cinci minute cu autobuzul 47, daca fiecare ar fi avut prin buzunare cate o jumatate de lira. Insa Bombardel si Murdarica Pata de Ketchup nu aveau niciun ban, asa ca o pornira peste dealuri.     Era o zi cu adevarat frumoasa. Soarele ii invaluia cu razele sale ca un unchi binevoitor, copacii se leganau ca niste steaguri prietenoase, iar peste tot in jurul lor pasarelele ciripeau de zor, ca un mic cor cu pene. Toata suflarea din padure iesise la joaca. Vazura caprioare sarind capra si capre sarind caprioara, iepurasi sarind veverita si veverite sarind iepurasul, vulpi sarind purcelul si purcei jucand tenis de vulpe, deoarece purceii nu se prea pricep sa sara si sunt cam mari. Vazura un sarpe care se incalzea la soare si un cerb timid, cu mustata falsa care privea pe furis printre copaceii de la marginea padurii.”