Naufragiatii din Braila - Elena Nentwig-Dumitrescu

Descriere

Naufragiatii Elenei Netwig au caracter, umor si, mai ales, talentul de a transforma pizma in arta, punandu-se de-a curmezisul sistemului cu gratie. Luptand cu Securitatea, cu nedreptatea, cu mizeria dar si cu propriile limite, ei navigheaza impotriva curentului. Cu ce se aleg? La o prima vedere, cu nimic. Unul se sinucide, altul dispare, in fine, ultimul se transforma din actor de provincie in actoras de Bucuresti. Pe scara performantelor socio-profesionale, constatam trei esecuri. Pe cea morala, un triumf al omenescului, al normalitatii, al puterii vindecatoare a prieteniei. Totul pe fundalul unei Braile care aminteste de Panait Istrati. Romanul Elenei Netwig are desfasurari rocambolesti, evoca cinematografic, se citeste cu pofta, pana intr-atat incat ai vrea sa afli ca are un sequel.” (Daniel Niculescu) "Romanul Naufragiatii din Braila descrie, precum insiruirea umbrelor ce se succed pe un ecran de cinema, destinul unui tanar inginer abia iesit din detentie. Nu tradarea sotiei, cea care l-a trimis la inchisoare este scanteia care aprinde intriga romanului, ci solidaritatea celor trei prieteni pe care Marin ii regaseste in ciuda amenintarilor care planeaza asupra cotidianului, la intoarcerea in urbea sa. Autoarea surprinde nuantat starile de spirit ale celor ce compun micul grup. Povestea are loc in ultimii ani ai comunismului victorios, in epoca de aur a fricii si a delatiunii, fiind intrucatva o oglinda a vietii autoarei. Cartea face trimitere la intamplari traite aievea de scriitoare inainte de plecarea din Romania, dar este si un roman al timpului nostru... un timp in care continuam sa ne traim naufragiile, nelinistile, povestile de dragoste, esecurile si victoriile, ca si atunci. Scris din dorinta de a marturisi despre vremurile traite, dar si cu umor, „Naufragiatii din Braila” e expresia unei firi energice, generoase, care traieste pentru ceilalti, prieteni, familie, elevi si acum pentru cititorii romani, de acasa si de la capatul vestic al Europei." (Mihaela Craciun)