HOTUL FULGERULUI (CARTILE DE AUR 13)

Descriere

     Hotul folgerului este prima carte din seria Percy Jackson si Olimpienii, cea mai cunoscuta si iubita rescriere a mitologiei Greciei antice.     Percy Jackson are doisprezece ani si intr-o buna zi se trezeste prins intr-un joc periculos despre care credea ca mai exista doar in legende. Insotit de noii sai prieteni, un satir si o fiica a zeitei Atena, tanarul care descopera ca este fiul lui Poseidon porneste intr-o aventura spectaculoasa pentru a recupera una dintre cele mai puternice arme ale Olimpului: fulgerul lui Zeus. 
      Fragment:        „CAPITOLUL IX     In care mi se incredinteaza o misiune        In dimineata urmatoare, Chiron m-a transferat in ca trei.     Nu trebuia s-o impart cu nimeni. Aveam o gramada spatiu pentru toate lucrurile mele: cornul Minotaurului, un rand de haine de schimb si o gentuta cu articole de toaleta. Aveam o masa doar pentru mine, imi puteam alege singur activitatile, puteam „da stingerea" cand aveam chef si nu trebuia sa ascult de nimeni.     Si ma simteam groaznic.     Tocmai cand incepusem sa am impresia ca sunt acceptat, sa ma simt ca acasa in cabana unsprezece si sa cred ca as putea fi un copil normal - sau cat se poate de normal pentru un semizeu -, fusesem izolat de parca as fi avut o boala rara.     Nimeni nu pomenea de cainele infernal, dar aveam sentimentul ca toti vorbesc despre el pe la spatele meu. Atacul speriase pe toata lumea. Acesta trimitea doua mesaje: unu, ca eram fiul Zeului Marii; si doi, ca monstrii nu se dadeau in laturi de la nimic ca sa ma omoare. Puteau invada chiar si o tabara care fusese considerata sigura dintotdeauna.     Ceilalti rezidenti ma evitau cat mai mult posibil. Cei din cabana unsprezece erau prea stresati sa lupte cu mine la orele de scrima dupa ce le facusem celor din cabana Ares in padure, asa ca Luke a devenit unicul meu partener. El ma presa mai mult ca niciodata si nu se sfia sa-mi provoace taieturi.      - Vei avea nevoie de toata pregatirea din lume, mi-a promis el, in timp ce lucram cu sabii si torte in flacari. Acum, hai sa mai incercam decapitarea viperei. Repetam de inca cincizeci de ori.     Annabeth continua sa-mi predea limba greaca dimineata, dar parea tulburata. De fiecare data cand ii spuneam ceva, se incrunta la mine, de parca as fi lovit-o intre ochi.”