Verdictul timpului - De la Jules Verne la Bill Gates

Descriere

    Cartea de fata prezinta povestea din spatele zecilor de anticipari, inregistrate intr-o perioada de peste 140 de ani. Trecerea timpului le-a validat sau le-a infirmat.     Au existat predictii incredibile, cum ar fi avionul, televiziunea, cucerirea Lunii, bomba atomica, mai mult, Apollo 9 a amerizat in Pacific, doar la 2 mile departare de locul semnalat de Jules Verne cu o suta de ani mai devreme. Cele mai multe dintre ele s-au emis cu mult inainte de realizarea lor concreta: H.G.Wells a inventat termenul de bomba atomica in 1913, Edward Bellamy a scris despre cartile de credit in 1888, iar in 1939, Spemann vorbea despre clonare.     In schimb, alte predictii s-au constituit in gafe monu-mentale: in 1872, germanul von Helinholtz credea ca omul nu va fi niciodata capabil sa zboare, pentru americanul Hubbard telefonul era doar o jucarie pe care nimeni nu va dori sa o foloseasca, iar revista Scientific American considera, in 1913, ca in viitor fiecare familie va dispune de propriul sau avion etc.     Adevarate sau false, previziunile mentionate ne arata unde am fost, cum am ajuns aici si unde ne-am putea plasa in viitor. O carte deosebit de valoroasa, care provoaca uimire si amuzament in egala masura si care va capta in intregime interesul cititorului.     Fragment din volum:       „1880 Fonograful nu are nici o valoare comerciala  (Thomas Alva Edison)       Thomas Edison a fost cel mai mare inventator american, intr-o asemenea masura incit o biografie a sa recenta, semnata de Neil Baldwin, are ca subtitlu „Inventind Secolul". Dintre toate creatiile sale extraordinare, nu a fost vreuna la care sa fi tinut mai mult sau care sa-i fi dat mai multa bataie de cap decit fonograful. Prima masina, destul de rudimentara, care inregistra sunetul pe o foita de staniol infasurata in jurul unui ciIindru, a fost prezentata in laboratorul sau din Menlo Park, New Jersey si ulterior, la New York, la inceputul lui decembrie 1877, pentru editorii Scientific American. A provocat senzatie; celebra spiritista Madame Blavatsky si-a achizitionat imediat unul, iar Lord Alfred Tennyson si-a auzit propriile versuri redate la prima demonstratie din Londra. Totusi, masina nu functiona chiar foarte bine, necesitind o dexteritate manuala considerabila si o intelegere rapida a mecanismelor. Curind, Edison a fost prins intr-o activitate mult mai profitabila, si anume inaugurarea primei sale centrale energetice, lasind astfel deoparte imbunatatirea fonografului. Pina in 1880, era atit de descurajat in privinta perspectivelor dispozitivului de inregistrat, incit i-a spus asistentului sau Sam Insull ca „Fonograful nu are nici o vaIoare comerciala".     Mai tirziu, in 1886, cind apropiatul sau prieten si din cind in cind partener de afaceri, Ezra Galliland, a incercat sa-l readuca la fonograf, Edison s-a eschivat. Dupa cum relateaza Neil Baldwin in Edison, „Edison realiza cu exasperare ca patentul sau initial expirase, iar conceptul nu va trece niciodata de stadiul de inovatie in mintea consumatorilor, Compania Edison Speaking Phonograph exista doar pe hirtie si-n plus, domeniul era larg deschis; Asociatia Volta Laboratory condusa de Alexander Graham Bell concepuse chiar citeva «grafofoane» in timp ce el statuse deoparte".”