Stilul național în artele vizuale. Artele decorative

Descriere

Cel mai important aport al cartii de fata este tocmai considerarea stilului neoromanesc de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al-XX-lea nu numai ca un curent manifestat intr-un singur domeniu al creatiei, al arhitecturii, ci ca un stil in toata puterea cuvantului, care a cuprins toate ramurile artelor vizuale, dar si literatura si muzica. Lucrarea contine desigur si ceea ce se stia despre nasterea si evolutia arhitecturii de tip neoromanesc, de la motivatia istorica (iesirea din sfera de influenta otomana din epoca fanariota si intrarea in cea internationala a Europei apusene), la initiativele patriotice ale mintilor luminate (ca Odobescu, Iorga si multi altii) si la punerea in practica a noilor idei (in creatiile lui Ion Mincu si ale discipolilor sai in jurul lui 1900 si in perioada interbelica). Unele dintre citatele din scrierile celor care discuta problema diferentierii fata de stilul international eclectic si de moda pariziana prin adaptarea fondului traditiilor romanesti la cerintele vietii moderne, isi pastreaza actualitatea.