Şi dacă aş mai trăi o dată

Descriere

Andrew Stilman este un foarte bun reporter de la New York Times si tocmai s-a casatorit. In dimineata zilei de 9 iulie 2012, in timp ce face jogging de-a lungul raului Hudson, cineva il ataca brutal. Isi va recapata cunostinta, dar pe data de... 9 mai 2012! Cu doua luni mai devreme. Cu doua luni inainte de a fi fost ucis! Incepand de acum, mai are la dispozitie saizeci de zile pentru a afla cine este asasinul sau. Doar saizeci de zile pentru a dejuca planurile sortii... Marc Levy este cel mai citit autor francez contemporan. Cartile lui sunt traduse in 45 de limbi, regasindu se pe majoritatea listelor de bestseller din tarile in care este publicat. Nascut in 1961, la Paris, Marc Levy a avut parte de un parcurs profesional fascinant: a fost mai intai voluntar la Crucea Rosie, apoi antreprenor in SUA, dupa care a fondat una dintre cele mai importante companii de arhitectura din Franta. Cariera sa de scriitor a demarat cu maximum de succes in anul 2000, cand a publicat romanul si daca e adevarat…, vandut in intreaga lume in milioane de exemplare si ecranizat de Steven Spielberg (2005). In prezent, Marc Levy traieste la New York. "Pentru cititorii francezi, Marc Levy intruchipeaza un destin de basm: ajuns tarziu la literatura, acest autor, pe cat de discret, pe atat de melancolic, s a impus inca din momentul in care primul sau manuscris a incaput pe mana editorului, scenariul corespunzator fiind imediat cumparat de compania de film a lui Steven Spielberg. Astazi, el a devenit la noi scriitorul cel mai popular. Secretul sau? Un adevarat simt al povestirii, o extraordinara capacitate de a capta mitologia timpurilor noastre, un romantism inalterabil care pune mai presus de orice o scriitura eficace, foarte americana, ce merge direct la scop. Miracolele nu se explica, se constata." - Pascal Bruckne     Fragment din romanul "Si daca as mai trai o data" de Marc Levy :     “Iar Andrew, in clipa in care s-au stins luminile din Jersey City, si-a lasat deoparte amintirile, pentru a-si relua cursa.     Deodata, s-a intors si a recunoscut in departare o silueta familiara. A mijit ochii: Freddy Olson, cu mana dreapta ascunsa in buzunarul din mijloc al puloverului, se apropia de el. Andrew a simtit imediat primejdia care il pandea. Ar fi putut sa-l infrunte pe Freddy sau sa incerce sa-l potoleasca, dar stia ca acesta ar fi reusit sa-l loveasca mortal inainte ca el sa schiteze cea mai neinsemnata eschiva. Andrew a inceput sa alerge cat il tineau picioarele. Cuprins de panica, s-a intors din nou, pentru a evalua distanta care il despartea de Olson. Acesta castiga tot mai mult teren, iar Andrew degeaba se caznea din rasputeri, fiindca nu putea sa se descotoroseasca de el. Olson probabil ca trasese pe nas o doza serioasa de prafuri; cum sa te lupti cu cineva care se drogheaza de dimineata pana seara? Andrew a zarit in fata lui un mic grup de alergatori. Daca-i ajungea, era salvat. Freddy ar fi renuntat sa-l agreseze. Il mai desparteau vreo cincizecl de metri de grup, era inca posibil sa-i ajunga, oricat ar fl fost de istovit. S-a rugat la bunul Dumnezeu sa-i dea forta necesara. Inca nu era 9 iulie, avea de indeplinit o misiune in Argentina, trebuia sa-i spuna atatea lucruri lui Valerie, nu voia sa moara in acea zi, nu inca, nu din nou. Alergatorii erau doar la douazeci de metri, dar a simtit prezenta lui Freddy, care se apropia. „Inca un efort, te implor, si-a spus siesi. Da-i zor, da-i zor, fir-ar sa fie!"     A vrut sa strige dupa ajutor, dar nu avea destul aer pentru a face asta.     Si deodata, a simtit o muscatura ingrozitoare sfasiindu-i salele. Andrew a urlat de durere. O femeie din grupul de alergatori aflati in fata lui i-a auzit tipatul, s-a intors si s-a uitat la el. Lui Andrew i-a stat inima in loc, descoperind chipul lui Valerie, care ii zambea linistita, privindu-l cum moare. S-a prabusit pe asfalt si lumina s-a stins.     *     Cand Andrew a deschis din nou ochii, zacea, tremurand, pe un carucior lung, iar raceala plasticului de sub el nu-i ameliora deloc starea. O voce i-a vorbit de la un microfon: i se facea un RMN, nu dura mult. Trebuia sa stea linistit, fara sa se miste. Cum sa se miste, cand mainile si gleznele ii erau legate cu curele?"