Nouă povestiri (Ediţie 2013)
Descriere
J.D. Salinger este autorul romanului-cult De veghe in lanul de secara, roman situat de ani de zile in topul preferintelor cititorilor din Romania. De veghe in lanul de secara continua sa fie, la peste cincizeci de ani de la aparitie, cartea de capatii a adolescentei. Volumul exploreaza o lume dominata de violenta irationala, paranoia, materialism vulgar si ipocrizie. Personajele autorului sint copii confruntati cu misterele lumii adulte, oameni maturi excedati de greutatile vietii, cinici si iresponsabili. Din cuprins: Teddy • Jos, in barca • Omul-care-ride • O zi desavirsita pentru pestii banana • "Ochii verzi si gura mica" • Sarmana glezna scrintita • Chiar inaintea razboiului cu eschimosii • Pentru Esme - cu dragoste si abjectie • Perioada albastra a lui de Daumier-Smith Carte recomandata de Cristian Teodorescu si Tudor Ganea in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din povestire "Pentru Esme - cu dragoste si abjectie" de J.D. Salinger: “— Pot sa va intreb cu ce v-ati ocupat inainte de a intra in armata ? se interesa Esme. I-am raspuns ca nu ma ocupasem cu nimic, ca abia parasisem colegiul de un an, dar ca-mi placea sa ma cred scriitor profesionist. Ea dadu din cap. — Ati publicat vreodata? Era o intrebare obisnuita, dar intotdeauna delicata, la care nu puteam raspunde cu una, cu doua. Am inceput sa-i explic ca majoritatea editorilor din America erau o sleahta de... — Tata scria minunat, ma intrerupse Esme. Pastrez o parte din scrisorile lui pentru posteritate. I-am spus ca, dupa opinia mea, era o idee foarte buna. Din intimplare, privirea mi se opri din nou asupra ceasului ei cu cadran enorm si aspect de cronograf. Am intrebat-o daca fusese al tatalui ei. — Da, spuse ea. Mi l-a dat chiar inainte Charles si cu mine sa fim evacuati. Ca un memento, bineinteles, spuse ea stinghera, retragindu-si miinile. Apoi schimba subiectul discutiei: M-as simti extrem de magulita daca ati scrie intr-o zi o povestire doar pentru mine. Sint o cititoare pasionata. Am asigurat-o ca asa as face, daca mi-ar sta in putinta. Dar ca nu eram prea prolific. — Nici nu trebuie sa fie prea prolifica! Doar atit cit sa nu para copilareasca si stupida. Reflecta un moment. Prefer povestirile despre abjectie. — Despre ce? am facut eu, aplecindu-ma spre ea. — Abjectie. Ma intereseaza foarte mult abjectia. Eram pe punctul de a-i cere mai multe amanunte, cind l-am simtit pe Charles piscindu-ma zdravan de brat. M-am intors spre el, strimbindu-ma usor. Pustiul statea chiar linga mine. — Ce-i spune un perete celuilalt? ma intreba el pe un ton cunoscut. — I-ai mai pus intrebarea asta, spuse Esme. Ispraveste odata! Neluind-o in seama pe sora lui si catarindu-se pe unul din picioarele mele, Charles repeta intrebarea-cheie. Am remarcat ca nodul cravatei ii alunecase putin intr-o parte. I l-am potrivit la loc, apoi, uitindu-ma in ochii lui, am sugerat: — Ne-ntilnim la colt? Dar in aceeasi secunda as fi preferat sa nu fi spus nimic. Charles ramase cu gura cascata. M-am simtit vinovat, de parca eu i-o deschisesem, lovindu-l peste fata. Cobori de pe piciorul meu si, cu o demnitate ultragiata, se intoarse la masa lui, fara sa se uite inapoi. — E furios! zise Esme. Are o fire violenta. Mama avea tendinta sa-l cam alinte. Tata a fost singurul care nu l-a alintat. Am continuat sa ma uit la Charles, care se asezase intre timp pe scaun si incepuse sa-si bea ceaiul, apucind cu amindoua miinile ceasca. Speram ca-si va intoarce capul spre mine, dar nu l-a intors. Esme se ridica. — Il faut que je parte aussi, spuse ea cu un suspin. Stiti frantuzeste? M-am ridicat de pe locul meu cu sentimente amestecate de consternare si regret.”
