Visul lui Joy
Descriere
Joy are doar nouasprezece ani cand se trezeste prinsa intr-un joc al destinului pe care cu greu il poate controla. E inceputul anului 1957 cand se hotaraste sa paraseasca America, unde a crescut, pentru a ajunge in China, unde se afla adevaratul ei tata. Indurerata si dezamagita de familie, orbita de idealism si nepasatoare in fata pericolelor, se avanta intr-o lume necunoscuta. Intr-un proces de autocunoastere si impacare cu trecutul, Joy este hotarata sa-si urmeze visul oricare ar fi consecintele. Ingrijorata pentru fiica ei, Pearl pleaca in cautarea lui Joy, hotarata sa o salveze, indiferent care va fi pretul platit. Fetele din Shangahi isi continua in acest fel povestea, intr-un nou roman captivant semnat Lisa See. Fragment din romanul "Visul lui Joy" de Lisa See: „Sunt la bordul unui avion cu destinatia Hong Kong, un loc prin care n-am mai fost de douazeci de ani, de cand eu si sora mea am fugit din China. In timp ce stau pe locul meu inghesuit, trecutul involburat imi revine in minte. Sora mea, o femeie egoista, pe care am incercat sa o protejez de pe cand era in leagan, si care m-a rasplatit tradandu-ma de nenumarate ori, imi bantuie gandurile. Fata mea ma umple de griji. Sotul meu, Sam... Vai, Sam... Am ramas vaduva. Mama obisnuia sa spuna ca vaduvele sunt cele mai ghinioniste creaturi de pe fata pamantului, pentru ca fie au comis o crima de neiertat intr-o alta viata, fie lipsa de devotament fata de sotii lor le-a adus acestora moartea. Oricum ar fi, sunt condamnate sa-si traiasca restul vietii fara iubirea altui barbat, caci nicio familie respectabila n-ar primi in sanul ei o vaduva. Si chiar daca familia ar primi-o, vaduva ar avea destula minte cat sa refuze, pentru ca toata lumea stie ca o femeie decenta n-ar trebui niciodata sa fie cu un alt barbat. Nu-i ramane decat sa-si accepte existenta nenorocita care o asteapta. Vaduvele se cade sa se roage, sa posteasca si sa recite sutre. (Eu o sa trec peste sutre si o sa ma limitez la rugaciuni.) Se cade sa-si dedice viata faptelor bune in lacasul lor de cult. (Acest lucru s-ar putea de-aici inainte sa nu-l pot face decat in sufletul meu, de vreme ce n-am nici cea mai mica idee ce-am sa gasesc pentru o metodista ca mine in Republica Populara Chineza.) Vaduvele se cade sa ramana caste intreaga viata. (Un lucru care nu-mi frange inima, ca sa spun drept.) Ar trebui sa renunte la bunurile materiale si sa se dedice altora ca ea, celor oropsiti din punct de vedere social. (In schimb, eu zbor pana la celalalt capat al lumii in cautarea fiicei mele.) Mi s-a spus adesea ca suferinta vaduvei ii infrange vanitatea si nevoia de atasament, macinandu-le. (N-am fost niciodata vanitoasa – am lasat asta pe seama surorii mele dar nu pot sa renunt la nevoia de atasament daca asta inseamna sa renunt la fiica mea.) Vaduvele se cade sa se ilmiteze la culori inchise si poate la cateva bijuterii din jad de buna calitate. Dar de ce stau eu sa ma gandesc la lucrurile astea, acum ca am pornit pe nepusa masa in cautarea asta frenetica a lui Joy? S-ar putea spune ca nu stiu in ce ma bag. De cand sunt mi-a placut sa planuiesc totul si sa actionez cu grija, dar viata nu urmeaza intotdeauna un plan stabilit. In tinerete l-am iubit pe Z.G., dar am fost fortata sa accept o casatorie de convenienta menita sa achite datoriile tatalui meu. Acum, cand stau sa ma gandesc cum am crescut-o pe fata lui May ca pe propriul meu copil, fara sa stiu ca Z.G. e tatal lui Joy, imaginea lor impreuna imi apare in minte si mi se face un ghem in stomac de durere si rusine. Ea e Oaie, in vreme ce el e Iepure. Aceasta este una dintre cele mai reusite perechi, si totusi eu am crezut ca Z.G. si cu mine eram sortiti unul altuia. Mi se rupe sufletul la gandul acesta devastator, dar acum am alte griji pe cap. Trecem de linia de schimbare a datei, ceea ce inseamna ca au trecut saptesprezece zile de cand s-a sinucis Sam, treisprezece de la inmormantarea lui, si doua de cand a fugit Joy de acasa.”
