Să nu mă părăseşti

Descriere

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Tragic, emotionant, tensionat si cu un final surprinzator, Sa nu ma parasesti este unul dintre cele mai bune romane al lui Ishiguro, nominalizat la Booker Prize, National Book Critic Circle Award si Arthur C. Clarke Award si inclus pe lista celor mai bune carti ale anului in The New York Times, Publishers Weekly si in numeroase alte reviste prestigioase.   Katie H. este educatoare. Slujba ei este aceea de a-i ajuta pe copiii-clone sa creada ca, in institutia de la Hailsham, intre vizionarile de scene erotice din filme si joaca, intre colectiile de reviste sau carti si iazul cu rate, ei vor uita adevaratul si unicul motiv al existentei lor, acela de a dona organe. In scurta lor viata, care se intinde pret de un numar limitat de donatii, ei asteapta plini de speranta ziua cind vor avea parte de libertatea din spatele gardului de sirma ghimpata si cind vor inceta sa mai fie simple some, corpuri cultivate pentru piese de schimb. Fragment din cartea "Sa nu ma parasesti" de Kazuo Ishiguro "Lucrurile pe care le-a spus Ruth atunci, in dormitor, dupa ce se daduse stingerea, despre cum Tommy si-a provocat singur toate problemele, probabil ca rezumau parerea majoritatii celor de la Hailsham. Dar abia in clipa in care am auzit-o spunind-o, intinsa in pat, mi-am dat seama ca ideea asta, cum ca el nu vrea deloc sa-si dea silinta si ca o face in mod deliberat, circula inca de pe vremea cind eram Juniori. Si am avut o revelatie brusca, care mi-a dat flori pe sira spinarii: Tommy trecea prin toate astea nu doar de citeva saptamini sau luni, ci de ani intregi.  Vorbisem cu el despre toate astea cu putin timp in urma si, din cite isi amintea el, propria istorisire despre modul in care incepusera necazurile lui mi-a confirmat ce simtisem in noaptea aceea. Dupa parerea lui, totul incepuse intr-o dupa-amiaza, la una din orele de arta ale lui Miss Geraldine. Pina in ziua respectiva, mi-a spus Tommy, il placuse intotdeauna sa picteze. Dar in ziua aceea, la ora lui Miss Geraldine, Tommy facuse o acuarela cu un elefant care statea intr-un lan de iarba inalta si de aici a inceput totul. Dupa spusele lui, o facuse pur si simplu din amuzament. L-am batut la cap foarte tare in legatura cu subiectul asta si cred ca adevarul e ca fusese un lucru ca atitea altele pe care le faci la virsta respectiva: nu ai un motiv anume, ci pur si simplu le faci. Le faci fiindca te gandesti ca o sa faci lumea sa rida sau pentru ca vrei sa vezi daca o sa stirnesti vreo reactie. Si apoi, cind ti se cere sa explici ce-ai vrut sa faci, habar n-ai ce sa sput. Cu totii am facut asemenea lucruri. Tommy nu a spus asta, dar sint sigura ca asa a fost.  Oricum si-a facut elefantul, care era exact genul de desen pe care te astepti sa-l faca un copil cu trei ani mai mic. I-a luat doar douazeci de minute si a obtinut cu el risul scontat. Insa n-a fost tocmai cum se asteptase. Chiar si asa, totul se putea termina acolo - si cred ca aici ironia sortii e cit se poate de vizibila - daca in ziua respectiva n-am fi avut ora cu Miss Geraldine."