Originalul Laurei

Originalul Laurei

Editura
An publicare
2010
Nr. Pagini
272
ISBN
9789734617197

Descriere

Introducere de Dmitri Nabokov Ultimul roman – neterminat – al lui Vladimir Nabokov, a carui publicare, aminata mai mult de douazeci de ani, a stirnit controverse aprinse pe scena literara internationala. Schita a unui roman despre „murit” si autoanihilare, cartea consta de fapt intr-o colectie alcatuita din 138 de fise de lucru scrise de mina si dispuse pe cite o pagina separata, impreuna cu traducerea in limba romana, reproducind in acest fel manuscrisul original al lui Nabokov. Tema aparte a acestui „roman in fragmente”, scris in ultimele luni de viata pe patul de spital din Lausanne, o constituie asa-numitele exercitii de murit, de autoextinctie treptata prin care cinicul si obezul doctor Philip Wild isi vindeca disperarea unei iubiri esuate. Cartea este insotita de o prefata semnata de Dmitri Nabokov, in care acesta justifica decizia controversata de a face public ultimul manuscris al tatalui sau, impotriva instructiunilor ferme ale acestuia de a arde textul in cazul in care nu va trai suficient pentru a-l duce la bun sfirsit. „Prada delirului, citeam cu voce tare fragmente din roman unui public oniric adunat intr-o gradina inconjurata de ziduri. Publicul acesta era alcatuit din pauni, porumbei, parintii mei de multa vreme raposati, doi chiparosi, citeva asistente medicale tinerele si un medic atit de batrin, incit era aproape invizibil. Poate din cauza poticnelilor si acceselor mele de tuse, povestea bietei Laura s-a bucurat de mai putin succes in rindul ascultatorilor decit nadajduiesc sa aiba pe linga recenzentii inzestrati cu inteligenta atunci cind va fi publicata asa cum se cuvine.” (Vladimir Nabokov) „Lucra la un roman pe care il incepuse in 1975 – acelasi an crucial: o capodopera embrionara, ale carei nuclee de geniu incepeau sa se transforme in pupe ici si colo, pe omniprezentele sale fise. Dadea foarte rar detalii despre ceea ce scria, insa, probabil fiindca simtea ca prilejurile de a le dezvalui erau numarate, a inceput sa ne povesteasca anumite amanunte mamei mele si mie. Suetele noastre de dupa cina au devenit tot mai scurte si mai sporadice, iar el se retragea indata in camera lui, ca si cind s-ar fi grabit sa-si termine opera.“ (Dmitri Nabokov)

Pe aceeași temă

Vladimir Nabokov

Vladimir Nabokov

Vladimir Nabokov

Vladimir Nabokov

Vladimir Nabokov