Fetele

Descriere

     Vara anului 1969. Evie, o adolescenta in varsta de 14 ani, duce o viata anosta, intr-un orasel de provincie din America, si se straduieste din rasputeri sa le castige atentia parintilor, care abia au divortat. Totul se schimba insa pentru ea atunci cand o intalneste pe misterioasa Suzanne. Aceasta o atrage pe adolescenta in cautare de senzatii tari in lumea tulbure a unui cult, condus de un nebun charismatic. Romanul este o meditatie asupra puterii si a sacrificiului.      Cartea este inspirata de o poveste reala, cea a temutului Charles Manson, incarcerat de peste 40 de ani pentru o serie de infractiuni, inclusiv pentru conspiratie la asasinarea actritei Sharon Tate, fosta sotie a cineastului Roman Polanski.      Fragment din roman:       “Atunci, May a venit spre mine, aruncandu-mi in fata cutia cu suc de portocale: sucul m-a nimerit dintr-o parte, asa ca nu m-a scaldat, doar m-a stropit. O, m-am gandit eu, simtind cum mi se strange stomacul. O, desigur. Parcarea s-a inclinat. Sucul era caldut si am simtit mirosul de chimicale, picaturile insipide pe asfalt. May a aruncat cutia aproape goala. S-a rostogolit putin si s-a oprit. May avea fata lucioasa ca o moneda si parea speriata de propria indrazneala. Connie era si mai nesigura, cu fata ca un bec care clipeste, si devenise atenta cand May a zdruncinat punga ca pe un clopotel de avertizare.     Lichidul abia m-a atins. Ar fi putut fi mai rau, sa fiu uda de-a dreptul in loc de o incercare slaba, dar cumva tanjeam dupa udarea completa. Voiam ca evenimentul sa fie grav si nemilos, asa cum parea si umilirea mea.     - Sa ai o vara distractiva, a spus May luand-o de brat pe Connie.     Pe urma s-au indepartat, cu pungile leganandu-se si calcand apasat cu sandalele pe trotuar. Connie mi-a aruncat o privire, dar am vazut-o pe May tragand-o cu putere. Scancetul muzicii surf de peste drum, dintr-o masina cu geamul coborat - mi s-a parut ca-l vad pe prietenul lui Peter, Henry, la volan, dar poate era doar imaginatia mea. Proiectam o retea conspirativa mai mare asupra umilintei mele copilaresti, ca si cum era o imbunatatire.     Mi-am pastrat un calm nebunesc pe fata, temandu-ma ca m-ar putea privi cineva, cautand semne de slabiciune. Desi sunt sigura ca era evident - o duritate in trasaturile mele, o insistenta ranita ca eram in regula, totul era in regula, era doar o neintelegere, o cearta adolescentina intre fete. Ha ha ha, rasul care se auzea pe coloana sonora de la „Ce vraji a mai facut nevasta mea?” si care facea sa dispara groaza de pe fata de martipan a lui Darrin."