Inima pura, minte iluminata

Descriere

    Complet captivanta de la inceput pana la final, cartea “Inima pura, minte iluminata” este o poveste reala de care s-ar putea sa te indragostesti.     Clasicele memorii ale Maurei O’Halloran au inspirat deja muzicieni si artisti indragiti, un film documentar si numerosi cititori. Aceasta editie extinsa include materiale noi precum jurnalele si scrisorile sale de dinainte de a ajunge in Japonia, romanul ei neterminat si o postfata ce trateaza impactul cultural deosebit al cartii.     La doar 24 de ani, Maura a calatorit in Japonia, unde a inceput sa studieze si sa practice zen sub ghidarea unui maestru zen veritabil. In decursul celor trei ani de practica a ajuns sa fie recunoscuta ca maestra zen intr-un timp neobisnuit de scurt, fiind cunoscuta ca Soshin-san dupa numele sau monastic. A primit transmiterea invataturilor lui Buddha in 1982 si a murit intr-un accident auto, in Thailanda, sase luni mai tarziu.  Cartea aceasta este marturia realizarilor sale.    Fragment din volum:       “Am progresat mult de la ultimul sesshin (abia ce m-am intors). Calugarul care traducea pentru mine a spus ca in trei zile am facut atatea koan-uri cate a facut el in sase luni! Lucrez foarte bine cu Go Roshi si ar fi greu sa gasesc pe cineva la fel de bun. Deci iata optiunile mele — da-mi un sfat. In toiul balbaielilor mele cu Tetsugen-san si dupa ce a zis „In regula, deci, e stabilit. Hai sa ne casatorim". (In astfel de momente japoneza mea e deficitara. Ce spusesem?) Cautand disperata o iesire, am rostit ca am un iubit la care inca nu renuntasem si caruia as vrea sa-i scriu. Chiar urasc presiunile astea constante de a ma casatori. Toata lumea se ingrijoreaza ca imbatranesc etc. — spusa ca amabilitate. Dar ce-as putea face e sa accept acest iubit imaginar, sa raman aici pana la sfarsitul toamnei (cand implinesc doi ani) si apoi sa plec in Franta, sa gasesc un alt Roshi si sa fac practica post-absolvire.     Cealalta varianta e sa ma calmez (tind sa ma crispez cand oamenii incep sa vorbeasca de casatorie), apoi sa plec la Tokio si sa termin cum trebuie perioada de studiu, adica de trei ani, finalizandu-mi pregatirea. Risc sa stric totul cu o intrerupere prematura. Tu ce crezi? De fapt, deja ma simt mai calma dupa ce ti-am scris. Mare branza — daca cineva ma tot impinge sa ma casatoresc pot pur si simplu sa refuz. Acum ma zbat de parc-as fi in lat. Tetsugen va depasi momentul; nu e ca si cum ar fi indragostit de mine. Dar oricum, tu ce crezi ca ar trebui sa fac? Incearca sa fii obiectiva — nu gandi doar ca voi mai sta 1 an si jumatate in Japonia, ia in calcul si calificarile mele pentru viitor. Spune-i lui buni sa nu-si faca griji. Sub nicio forma n-am sa raman in Japonia. La naiba, cu stilul asta chiar ma determina sa plec!”