Povestea slujitoarei

Descriere

Cartea care sta la baza serialului-fenomen • Distinsa cu Premiul Arthur C. Clarke • Carte cu coperta filmului Guvernul noii republici Galaad abroga aproape toate drepturile femeilor, tratandu-le pe cele capabile de procreare, cum este cazul lui Offred, ca proprietate a clasei conducatoare. Femeile sunt indoctrinate prin reeducare silita, intr-o viziune despre lume care aminteste de Vechiul Testament. Bantuita inca de amintirea vietii de dinaintea instaurarii regimului teocratic, cand avea o familie, Offred se lupta sa faca fata realitatii inspaimantatoare. Cred in existenta miscarii de rezistenta asa cum cred ca nu poate exista lumina fara sa existe si umbra. Sau, mai degraba, nu exista umbra daca nu e si lumina. Acest roman vizionar, in care Dumnezeu si Guvernul si-au unit fortele iar America e condusa in chip de Teocratie puritana, poate fi luat drept un volum care-i tine companie romanului lui Orwell 1984 – drept reversul lui, de fapt. Iti da la fel de multi fiori descriind variatele experiente ale unei vieti traite sub o tiranie; evoca aceeasi oroare in timp ce inteligenta lui caustica te face sa zambesti. - E.L. Doctorow   Atwood arunca o privire in unele dintre cele mai intunecate, secrete si, in mod ciudat, erotice colturi ale mintilor noastre – iar rezultatul este un avertisment rascolitor, fascinant si scris cu maiestrie. - Toronto Sun Fragment din "Povestea slujitoarei" de Margaret Atwood" "- Usa e incuiata. N-o sa intre nimeni. N-o sa stie nimeni ca nu-i al lui. Ridica cearsaful. Partea de jos a fetei ii e acoperita de masca alba din tifon pe care o prevede regulamentul. Doi ochi caprui, un nas, un cap cu par castaniu. Mana lui e intre picioarele mele. - Multi dintre mosii astia nu mai sunt in stare, zice el. Sau sunt sterili. Aproape ca mi se taie rasuflarea, caci a pronuntat un cuvant interzis: „steril". Acum, nu mai exista niciun barbat steril, cel putin din punct de vedere oficial. Sunt doar femei fertile si femei sterpe, asa zice legea. - Multe femei o fac, mai spune el. Vrei un copil, nu-i asa? - Da, ii raspund. E adevarat si nu intreb de ce, pentru ca stiu. „Da-mi copii, ca de nu, mor!..." Iar vorbele astea au mai multe intelesuri. - Esti pregatita, zice el. Acum e momentul. Azi sau maine e cel mai bine, de ce sa pierzi momentul? Nu ar dura decat un minut, scumpo. Asa ii spunea nevestei lui, candva; poate ca-i mai spune asa, dar in realitate e un termen generic. Toate suntem „scumpo". Ezit. Mi se ofera, imi ofera serviciile lui, iar asta presupune ca-si asuma un risc. - Nu suport sa fiu martor la chinurile prin care trebuie sa treceti, murmura el. E sincer, e compasiune autentica; insa cu toate astea ii face placere, cu toata compasiunea. Are ochii umezi de mila, mana i se misca pe trupul meu, cu nervozitate si nerabdare. - E prea periculos, ii spun. Nu. Nu pot. Pedeapsa pentru asa ceva e moartea. Dar ar trebui sa te prinda asupra faptului si sa aiba doi martori. Care ar fi sansele, oare sunt microfoane in camera sau asteapta cineva la usa? Mana i se opreste. - Mai gandeste-te, spune el. Ti-am vazut graficul, nu ti-a mai ramas prea mult timp. Dar faci cum crezi, e viata ta. - Multumesc, zic. Trebuie sa-i las impresia ca nu ma simt jignita, ca sunt interesata. Isi retrage mana alene, intarziind miscarea: din punctul lui de vedere, discutia nu s-a incheiat. Ar putea sa-mi falsifice analizele, sa spuna ca am cancer sau ca nu-s fertila si sa ma trimita in Colonii, cu Nefemeile."