Dezordinea preventiva (editie de buzunar)

Descriere

Un roman-manifest despre efectele suprainformarii asupra omului zilelor noastre Ne aflam la Paris sau in orice alta capitala a lumii, intr-un viitor nu foarte indepartat, in redactia unui important post de radio, de unde stirile despre accidente, cutremure, incendii, atacuri teroriste, crize financiare, razboaie si iminente catastrofe planetare sint zilnic lansate in eter cu tot mai multa frenezie. Intr-un alt plan, rapoartele unei organizatii internationale oculte descriu impasul societatii globale si fac referire la un proiect de restructurare radicala a lumii prin controlul informatiei si crearea sistematica a unei „dezordini preventive”. Nu e intru totul sigur, insa acest proiect ar include si un protocol de colaborare intre rasa umana si o rasa a sobolanilor-mutanti... Satira acida, romanul lui Matei Visniec ii propune cititorului un exercitiu de reflectie, provocindu-l sa-si „deparaziteze creierul” bruiat de actiunea – cind grosiera, cind insidioasa – a unui colectivism „de noua generatie”. Fragment din cartea "Dezordinea preventiva" de Matei Visniec: "Si lata, incep toti trei traversarea, traversarea acestei strazi foarte largi, mai largi decit toate celelalte strazi posibile, intrucit asa sunt ele, frontierele, mult mai largi decit toate strazile din oras. Si in plus, traversarea se face pe timp de noapte. Dar nici acest lucru nu-i mira, stia ca va fi noapte, ai sai i-au explicat totul, accasta strada-frontiera nu poate fi trecuta decit noaptea. E destul de frig afara, dar el se incalzeste tinindu-i de mina pe mama si pe tata, mereu in mijloc, intre el, in siguranta absoluta. Toti trei merg repejor, barbateste si in tacere. Cineva se afla mereu in fata lor, o calauza, dar nu au avut voie niciunul dintre el sa-i vada fata. Din cind in cind inccarca sa scrutere intunericul sa vada pina unde se intinde intunericul, dar mai ales sa se uite la cer. Ii place mult acest cer de noapte, enorm, mai vast ca niciodata si plin de stele mai mari ca niciodata. Totul decurge ca la repetitii, toti trei merg, merg, avanseaza, nu e chiar usor, traversarea unei frontiere dureaza, asa sunt ele, frontierele, daca vrei sa le traversezi definitiv ai mult de mers. Se aude, dintr-odata, latratul unui ciin si el se bucura. Inseamna ca au ajuns aproape, sau ca nu sunt singuri, sau ca e lume in jur. Ciinele latra in urma lor, s-ar parea ca s-a luat dupa ei. Incep atunci sa alerge toti trei, calauza a disparut brusc, doua stele s-au ciocnit pe cer. El nu intelege de ce au trebuit sa inceapa sa fuga, de ce trebuie sa se teama de acest ciine care se tine dupa ei. Lui ii plac foarte mult ciinii, dintotdeauna i-au placut ciinii de altfel stie sa le vorbeasca si toti ciinii au inteles intotdeauna ce le spune."