Ambarcatiunea mea. Spirituala carte a mintii

Descriere

     Oamenii au tot timpul de facut alegeri. Eu am ales sa scriu aceasta carte. Vrei sa fim prieteni? Temele… temele… temele… Radacinile scolare sunt amare, dar intr-o zi poate s-or coace si ele, fructele cele dulci. Matematica va invata pe voi atunci cand voi o invatati pe ea. Ora de matematica as face-o afara, cu multa veselie si bucurie. Cifrele sunt hainele pe care le poarta numerele. Numerele impare sunt baieti, iar numerele pare sunt fete. Verbul este un cameleon care isi schimba forma in functie de fiinta care face actiunea. Fiecare om este un cantec si impreuna compun o simfonie. Cand vede o carte, sufletul omului spune "MIRACOL". O stare normala de bine se numeste familie. Un geniu poate fi fericit in orice loc si in orice imprejurare. Ghioceii sunt oameni care sunt fericiti primavara. Tu de ce nu zambesti?! Zambeste! Esti un copil minunat!      Fragment din volum:       "Clasa mea        Clasa mea este o clasa foarte mare, chiar daca toata lumea spune ca este foarte mica. Dar cum ar putea ea oare sa fie o clasa mica?! Ea este foarte incapatoare, caci ne incape pe noi toti si pe ea in ea. Iar noi suntem multi, 23 cred, nu mai stiu nici eu. Ieri eram mai multi sau mai putini decat azi?! Mereu mai vine cate cineva si clasa ne tot incape, si pe noi, si pe ea.     Clasa mea are peretii albi, dar ne poarta desenele cu mandrie. Si eu sunt mandru de clasa mea. Pe peretii clasei se afla desenele noastre, iar uneori si soare. Langa usa este o catedra mica, de culoare bej. Usa este maroniu-deschis si sta deschisa pentru ca asa vrea ea. Uneori se poate si darama daca vrea, tot ea. S-a si daramat odata, noi toti am dat vina pe o colega de-a noastra, Ines. Sper sa nu se supere pe mine ca am scris despre ea in carte. Ines este o micuta zana cu puteri magice si foarte frumoasa. Este zana desenului, cred, pentru ca am vazut cat de mult ii place sa deseneze. Desenele ei sunt foarte interesante si speciale. Intr-una din zile, domnisoara invatatoare a tapetat un perete intreg din clasa cu ele.     In clasa mea mare si incapatoare sunt cate patru randuri de banci umblatoare si schimbatoare. Mereu se schimba intre ele, isi schimba locul, ca sa ne schimbe si noua norocul, ca poate asa vom deveni si noi mai destepti. Asta este si unul dintre motivele pentru care ne luam foarte des la bataie. Eu nu stiu ce-i cu copiii astia si mai ales cu mine?! Bancile or fi ele mai destepte, dar si noi putem fi destepti si cuminti daca vrem. Eu, cand vreau sa scriu frumos, scriu frumos!”