Oamenii. Poeme rostite la Radio (1966-1974)

Descriere

    30 de poeme alese si rostite la Radio de Ion Caraion intre 1966-1974     Cuvant-inainte de Bogdan Ghiu      Postfata de George Neagoe      Ilustratii de Constantin Popovici     Sumar CD: 1. Oamenii; 2. Kogaionon; 3. Confesiune; 4. Cantec de pace; 5. Sfantu-Gheorghe; 6. Nuante; 7. Absente; 8. Corespondenta; 9. Delta sonora; 10. Legato; 11. Fotoliu de amurg; 12. Izverna; 13. Patria; 14. Ala-bala; 15. In toamna fantanii; 16. Zgomote; 17. Urata asteptare; 18. Comemorari; 19. Pestera din Macheda; 20. Intr-un strain; 21. Destinul; 22. Puncte de vedere; 23. Va fi din nou soare; 24. Un fel de echipaj; 25. Nimeni si nici; 26. In sfarsit, in sfarsit; 27. Impartirea cenusilor; 28. Defect; 29. Nu comenta paradisul; 30. Aborigenii; Addenda - 31. Ion Caraion si marturiile sale literare (august 1980)  Fragment: "CORESPONDENTA Norii — niste bureti uitati pe cer, din care glojdaie soarele. Cateva ciuperci de noroi: dealurile. Ast' noapte a plouat si am iesit sa culeg ferigi. Ti le trimit. Giganti; stramosii lor au fost arbori. Cand le-am rupt, vibrau de diamante si feciorie. Maine voi visa (cum vin sa mi le ia indarat...) himerozaurii. Parul unor femei fantastice izbi in sange; a vrut sa nu se prefaca in liliac. Muntii sunt cele mai mari pietre din satul bunicilor. "