Ciuleandra

Ciuleandra

Descriere

Textul este reprodus dupa editia H. Sienkiewicz Quo vadis, aparuta in colectia "Biblioteca pentru toti", Editura Librariei Leon Alcalay, Bucuresti, 1907. Romanul Quo Vadis este una din operele cele mai voluminoase, din care cauza s-au ivit multe piedici pentru raspandirea minunatei lucrari a lui Sienkiewicz. S-a simtit deci nevoia de a se reduce aceasta lucrare si astfel romanul Quo Vadis a aparut in mai multe editii franceze, germane si engleze. Reducerile din traducerea de fata sunt facute, dupa cea mai buna editie franceza prescurtata, - asa incat cititorii sa nu piarda nici una din frumusetile originalului. Carte recomandata de  Ioan-Aurel Pop in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".     Fragment din volum "Quo vadis" de Henryk Sienkiewicz:       „Imbarbatati de cuvintele lui Petru, crestinii iesisera din catacombe. In drumul Apostolului, care mergea insotit de Vinicius si de Chilon, multi din trecatori ingenuncheau si-i sarutau mainile.     Dupa ce facu de trei ori semnul crucii deasupra Romei, Petru zise lui Vinicius:     - Ligia nu e departe. Hristos a scapat-o.     - Ma supun Lui, din tot sufletul. Stropeste-ma cu apa botezului, si spune-mi ce trebuie sa fac.     - Sa iubesti pe aproapele tau, ca pe tine insuti.     La gura unui soi de pestera, care li se deschise deodata in fata, un om de o statura uriasa, Ursus, se ridica sa-ntrebe:     - Cine e?     - Oameni buni, raspunse Petru.     Ursus ii recunoscu glasul si-i lasa sa intre.     Inauntru, pe un asternut de paie, Linus, bolnav, dormea. Ligia, langa un foc, fierbea o mancare.     Surprinsa si vesela, se arunca in bratele lui Vinicius, imediat ce-l zari. El o saruta si-i povesti tot ce suferise, de cand plecase din Roma.     - Acum, ca te-am regasit pentru a doua oara, nu te mai las. Va iau pe toti cu mine. Vreti sa mergem la Antium? De acolo, putem trece in Sicilia. Pamanturile, casele, viile, tot ce am, e al vostru. Aveti incredere in mine, nu e asa? Nu m-am botezat inca, dar Petru stie ca atat astept.     Ligia nu mai putea de bucurie.     - Casa ta va fi si a mea, ii raspunse ea, dandu-i mana.     - Pentru ca Cezar a umplut cupa urgiei, dand foc Romei, mace-larind locuitorii si aducand foametea, cumplita ii va fi pedeapsa. Ia dar cu tine pe Linus si pe Ursus si grabiti-va a scapa pe Ligia. Dumnezeu pentru tine a facut-o.     - Dar tu, Parinte? Tu ce faci? Ramai aici?     - Hristos mi-a zis: «ia-mi turma si paste-o». Pot eu dar s-o las in mijlocul primejdiei?     Atunci, Vinicius, vibrand de entuziasm, striga:     - Ai dreptate, stapane!... Ochii nu mi s-au limpezit inca, dar vreau sa fiu credincios legii voastre: nici eu nu mai plec.     Drept raspuns, Petru inmuia mana in apa unui vas si-l stropi:     - Te botez, in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh, amin!     La auzul acestor cuvinte o lumina mistica ii orbi pe toti, un cor ceresc li se paru a canta, ingeri se coborau din vazduh asupra-le, iar in inaltul cerului, intre doua maini care-i binecuvanta, vazura o cruce sangerata.”

Pe aceeași temă

Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu

Ion

Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu

Ion

Liviu Rebreanu