Catkin, pisicuta secreta

Descriere

     Lucy se simte singura cand ea si fratele ei se muta in casa bunicii si sunt nevoiti sa-si paraseasca prietenii. Fetita isi doreste sa fi avut un animalut, dar bunica nu accepta animale in casa. O pisicuta ratacita ii atrage atentia, iar Lucy o indrageste pe data. Unde se va duce micuta daca nu va gasi pe cineva sa aiba grija de ea?     Seria „Prima mea lectura” este dedicata micilor cititori pasionati de carti si de citit. incantatoarele aventuri ale unor copii dornici sa aiba un animal de companie ofera o lectura accesibila si antrenanta, cu ajutorul careia pot fi exersate fara niciun fel de dificultate abilitatile de citire. Structura complexa a frazelor si a vocabularului si dezvoltarea naratiunii pe mai multe planuri reprezinta pasul necesar pentru abordarea cu succes a textelor clasice de mari dimensiuni.       Fragment:        „Lucy si William se uitara unul la altul, gandindu-se la piscuta alb cu negru care se instalase in sera de acasa. Ii facusera culcus intr-una din cutiile de carton pe care le folosisera la mutat; o pusesera pe o parte si o captusisera cu un hanorac vechi de-al lui Lucy. Apoi facusera un drum din bucatele de sendvis cu pui, ca sa-i arate pisicutei unde era sera.     Lucy si Williarn facusera tot ce le statuse in putere sa ii amenajeze pisicutei cel mai bun adapost posibil. Ba chiar ii improvizasera o litiera dintr-o tava veche pentru seminte pe care o gasisera pe unul dintre rafturi — era plina de pamant uscat si prafos. Lucy avea o banuiala ca pisicuta nu va sti pentru ce este, deoarece pe strada era obisnuita sa faca pipi oriunde, dar, daca voia sa devina pisica de casa intr-o zi, era important sa incerce. William ii mai adusese si o farfurioara plina cu apa de la robinetul de afara.     In dimineata aceea, inainte sa plece la scoala, Lucy se furisase afara cu niste lapte cu cereale. Nu era cel mai potrivit lucru pentru o pisica, stia asta, dar nu avea mancare speciala pentru pisici. In orice caz, pisicuta nu paruse deranjata. Isi ingropase fata cu pofta in castron si cand, in cele din urma, Lucy trebuise sa plece, pisicuta ramasese sa-si linga incantata resturile de lapte si cereale de pe mustati.     Nu paruse deloc salbatica si agresiva. Tot mai era timida, desigur. Dar cand Lucy ajunsese in sera cu castronul, nu fugise si nici nu se ascunsese in spatele turnurilor subrede de ghivece de flori.”