Harap-Alb. Povesti

Descriere

    "„Comicul da acestei lumi fizionomia si firescul ei”, scrie cel mai de seama istoric al literaturii italiene despre unul din cei mai mari povestitori ai ei. Putem spune si noi despre povestirile si povestile lui Ion Creanga. Cele mai multe seamana cu niste farse teatrale. Unii au vazut in Soacra cu trei nurori sau in Capra cu trei iezi o anume cruzime a autorului fata de personajele lui. Nici vorba! Trebuie sa citim cele doua povesti in ce au ele jucaus si gratuit. Creanga insusi ne atrage atentia la finalul celei din urma asupra acestui fel de a le citi: „si eram si eu acolo de fata, si indata dupa aceea am incalecat pe-o sa […] si unde n-am mai incalecat si pe-o capsuna si v-am spus, oameni buni, o mare si gogonata minciuna!” Tot o mare si gogonata minciuna este povestea cocosului inzestrat cu puteri supranaturale din Punguta cu doi bani sau lenea omului din Povestea unui om lenes, care prefera sa se lase spanzurat decat sa se oboseasca a mesteca posmagii. „Muieti is posmagii?”, intreaba el cu tot calmul." - NICOLAE MANOLESCU    Cuprins:  • Cuvant-inainte de Nicolae Manolescu • Ion Creanga - extras din Istoria literaturii romane pe intelesul celor care citesc, de Nicolae Manolescu  • Povesti: • Prefata la povestile mele • Soacra cu trei nurori • Capra cu trei iezi • Punguta cu doi bani • Danila Prepeleac • Povestea porcului • Povestea lui Stan Patitul • Povestea lui Harap-Alb • Fata babei si fata mosneagului • Ivan Turbinca • Povestea unui om lenes     Fragment din volumul "Harap-Alb. Povesti" de Ion Creanga:     ”Atunci Harap-Alb descaleca, si spre mai mare mirarea lui, numai iaca il intampina in pragul usii cersetoarea careia ii daduse el un ban de pomana, inainte de pornirea lui de acasa.     — Ei, Harap-Alb, asa-i ca ai venit la vorbele mele, ca deal cu deal se ajunge, dar inca om cu om? Afla acum ca eu sunt sfanta Duminica si stiu ce nevoie te-a adus pe la mine. Spanul vrea sa-ti rapuna capul cu orice chip si de-aceea te-a trimis sa-i aduci salati din Gradina Ursului, dar i-or da ele odata pe nas... Ramai aici in asta-noapte, ca sa vad ce-i de facut.     Harap-Alb ramane bucuros, multumind sfintei Duminici pentru buna gazduire si ingrijirea ce are de el.     — Fii incredintat ca nu eu, ci puterea milosteniei si inima ta cea buna te ajuta, Harap-Alb, zice sfanta Duminica iesind si lasandu-l in pace sa se linisteasca.     Si cum iese sfanta Duminica afara, odata si porneste desculta prin roua, de culege o poala de somnoroasa, pe care o fierbe la un loc cu o vadra de lapte dulce si cu una de miere si apoi ia mursa aceea si iute se duce de o toarna in fantana din Gradina Ursului, care fantana era plina cu apa pana la gura. Si mai stand sfanta Duminica oleaca in preajma fantanii, numai iaca ce vede ca vine ursul cu o falca in cer si cu una in pamant, mornaind infricosat. Si cum ajunge la fantana, cum incepe a bea lacom la apa si a-si linge buzele de dulceata si bunatatea ei. Si mai sta din baut, si iar incepe a mornai; si iar mai bea cate un rastimp, si iar mornaieste, pana ce, de la o vreme, incep a-i slabi puterile si, cuprins de ameteala, pe loc cade jos si adoarme mort, de puteai sa tai lemne pe dansul.     Atunci sfanta Duminica, vazandu-l asa, intr-o clipa se duce si, desteptand pe Harap-Alb chiar in miezul noptii, ii zice:     — Imbraca-te iute in pielea cea de urs, care o ai de la tata-tau, apuca pe ici tot inainte, si cum ii ajunge in rascrucile drumului, ai sa dai de Gradina Ursului. Atunci sai repede inlauntru de-ti ia salati intr-ales, si cate-i vrea de multe, caci pe urs l-am pus eu la cale. Dar, la toata intamplarea, de-i vedea si-i vedea ca s-a trezit si navaleste la tine, zvarle-i pielea cea de urs si apoi fugi incoace spre mine cat ii putea.     Harap-Alb face cum ii zice sfanta Duminica. Si cum ajunge in gradina, odata incepe a smulge la salati intr-ales si leaga o sarcina mare, mare, cat pe ce sa n-o poata ridica in spinare. Si cand sa iasa cu dansa din gradina, iaca ursul se trezeste, si dupa dansul, Gavrile!”