Poezii

Descriere

    "George Cosbuc a fost, inainte de Primul Razboi Mondial, cel mai popular poet roman, asa cum va fi G. Topirceanu, dupa acelasi razboi si Nichita Stanescu, dupa cel de al Doilea. Manualele de scoala isi au pana astazi in G. Cosbuc pe unul din favoritii nelipsiti din ultimul secol. Titu Maiorescu a vazut in G. Cosbuc pe cel mai de seama urmas al lui Eminescu. N-a fost sa fie. Daca Eminescu a deschis drumul noii poezii, aceleia din secolul XX, Cosbuc l-a inchis pe acela al vechii poezii din secolul XIX. Poezia lui Cosbuc este astazi citita mai ales de elevi, parand si fiind o poezie care evoca adolescenta si copilaria in lumea satului de odinioara. La 150 de ani de la nasterea poetului Baladelor si idilelor, intrebarea este daca acest sat, cu obiceiurile si distractiile lui, mai seamana cu acela contemporan. Probabil ca nu. Doar ca sufletul copilului lui Cosbuc este sufletul copilului universal. Iarna pe ulita este si astazi iarna saniusului copiilor nostri!" - NICOLAE MANOLESCU     Cuprins: Cuvant-inainte de Nicolae Manolescu • George Cosbuc - extras din Istoria literaturii romane pe intelesul celor care citesc, de Nicolae Manolescu Balade si idile (1893)     • Nunta Zamfirei • Rea de plata • Craiasa zanelor • Trei, Doamne, si toti trei! • El-Zorab • Dusmancele • Braul Cosanzenii • Moartea lui Fulger • Prahova • Vara • Spinul Fire de tort (1896)     • Mama • Lupta vietii (Gazel) • Noi vrem pamant! • Doina • In miezul verii • Iarna pe ulita • Ispita • Prutul • Decebal catre popor Cantece de vitejie (1904)     • Dunarea si Oltul • Oltenii lui Tudor • O scrisoare de la Muselim-Selo • Podul lui Traian • Pasa Hassan • Sus inima     Fragment din poezia "O scrisoare de la Muselim-Selo" de George Cosbuc:   „Maicuta draga, cartea mea  Gaseasca-mi-te-n pace!  Pe-aici e vant si vreme grea,  Si-Anton al Anei zace  De patru luni, si-i slab si tras,  Sa-l vezi, ca-ti vine plansul,  Ca numai oasele-au ramas  Si sufletul dintr-insul.  Apoi, sa stii c-a fost razboi  Si moarte-aici, nu saga:  Cadeau pe dealuri, dintre noi,  Ca frunza, mama draga.  Si-acolo-n deal, cum fulgera,  Un plumb simtii ca vine  Si n-avu loc, cat larg era,  Decat in piept la mine.  Mi-e bine-acum, si-asa socot  Ca nu va trece luna  Si-oi fi scapat de-aici detot.  Dar vezi te rog de una:  Sa nu mai faci cum ai facut  S-aduni la tine satul,  De vesela ca ti-ai vazut  Acasa iar baiatul!  Sa vezi pe-aici si ciungi si-ologi!  Hristos sa-i miluiasca!  Tu mergi la popa-n sat sa-l rogi  O slujba sa-mi citeasca.  Puteri de nu vei fi avand  De plata, vorba-i lasa  Ca-i voi lucra o zi, oricand,  La-ntorsul meu acasa."