Steaua Sudului

Descriere

    Jules Verne s-a nascut la Nantes in 1828 si a decedat la Amiens in 1905. Cele peste 80 de romane ale sale, caracterizate printr-o remarcabila maiestrie a intrigii si o fascinatie netarmurita fata de descoperirile stiintifice, au cunoscut si cunosc un succes durabil si popular.     Dupa obtinerea unui bacalaureat in litere si drept, Jules Verne isi continua studiile de drept la Paris, unde se consacra teatrului, cu sprijinul cuplului Dumas, tata si fiu. Ocupa postul de secretar la un teatru liric parizian pana in 1854. Pentru a face fata noilor responsabilitati familiale, devine agent de schimb. Jules Verne il cunoaste mai tarziu pe Pierre-Jules Hetzel, editor de carte, si ii propune manuscrisul „Calatorie in aer", care va deveni „Cinci saptamani in balon". Acest moment marcheaza inceputul unei indelungi colaborari.     Romanele sale sunt grupate, incepand cu 1866, intr-o colectie ilustrata intitulata „Voyages extraordinaires dans les mondes connus et inconnus" (Calatorii extraordinare in lumi cunoscute si necunoscute). „Ocolul Pamantului in 80 de zile" este publicat in foileton in 1872 si devine cartea sa cea mai de succes. Jules Verne este un autor pe deplin consacrat, romanele sale fiind traduse in toate limbile globului.     Fragment din romanul "Steaua Sudului" de Jules Verne:     ”Intr-adevar, vanatorul, care nu-si pierdea timpul, incepuse tratativele cu Tonaia.     — Vorbeste deschis!... Ce vrei in schimbul prizonierului tau? il intreba el pe regele negru.     Acesta chibzui o clipa, apoi zise:     — Am nevoie de patru pusti, de zece ori zece cartuse pentru fiecare arma si patru saculete de perle de sticla. Nu e prea mult, nu-i asa?     — De douazeci de ori mai mult decat merita, dar Pharamond Barthes este prietenul tau si va face totul pentru a-ti fi pe plac!     La randul sau, se opri o clipa si continua:     — Asculta-ma, Tonaia. Vei avea cele patru pusti, cele patru sute de cartuse si cele patru saculete de perle. Dar, la randul tau, ne vei da un atelaj cu boi, pentru a strabate Transvaalul, proviziile necesare si o escorta de onoare.     — S-a facut! raspunse Tonaia, pe un ton de satisfactie deplina. Apoi adauga cu o voce confidentiala, aplecandu-se la urechea lui Pharamond:     — Boii ii si avem!... Sunt ai oamenilor acestora. Slujitorii mei i-au intalnit pe cand se-ntorceau la staul si i-au adus in tarcul meu!... Era un razboi drept, nu-i asa?     Prizonierul fu imediat eliberat; apoi, dupa o ultima privire aruncata splendorii pesterii, Cyprien, Pharamond Barthes si Matakit, lasandu-se legati la ochi fara impotrivire, revenira la palatul lui Tonaia, unde avu loc un mare ospat pentru a sarbatori incheierea tratatului.     In fine, se intelesera ca Matakit sa nu reapara imediat la Vandergaart-Kopje, ci sa ramana in imprejurimi si sa nu reintre in serviciul tanarului inginer decat atunci cand acesta va fi sigur ca ar putea-o face fara pericol. Dupa cum se va vedea, nu era deloc o prevedere inutila.     A doua zi, Pharamond Barthes, Cyprien, Li si Matakit plecau, cu o escorta de nadejde, spre Griqualand. Dar acum nu mai era cazul sa-si faca iluzii. Steaua Sudului era iremediabil pierduta si domnul Watkins nu mai putea sa o trimita sa straluceasca in Turnul Londrei, in mijlocul celor mai frumoase giuvaieruri ale Angliei!”