Strategia. O istorie completa
Descriere
In Strategia. O istorie completa, Lawrence Freedman imortalizeaza lunga istorie a gandirii strategice, intr-o relatare consistenta si profunda a modului in care aceasta a ajuns sa influenteze fiecare aspect al vietii noastre. In inima strategiei se afla intrebarea daca este posibil sa ne manipulam si sa ne modelam mediul mai degraba decat sa devenim victimele fortelor aflate dincolo de controlul nostru. Freedman ne demonstreaza ca impredictibilitatea inerenta a acestui mediu supus evenimentelor intamplatoare, eforturilor oponentilor nostri si pasilor gresiti facuti de prieteni ofera strategiei provocarile si dramatismul necesare. Armate, corporatii si natiuni schimba rareori un stadiu al lucrurilor cu altul, croindu-si drum printr-o serie de stari, nici una nefiind chiar cea anticipata. Procesul solicita mereu o reevaluare a strategiei originale, ca si a obiectivului final, imaginea acesteia fiind una fluida si flexibila, guvernata de punctul de inceput, nu de cel final. O recapitulare stralucita a celor mai importante teorii ale strategiei din istorie, de la David si siretenia cu care l-a invins pe Goliat la utilizarea moderna a teoriei jocurilor in economie, acest volum aduna laolalta o munca intelectuala de o viata. Lawrence Freedman este profesor la King’s College, in Londra, din 1982. Ales membru al Academiei Britanice in 1995 si innobilat in 1996, a fost numit istoric oficial al campaniei din Insulele Falkland, in 1997, iar din 2009, este raportor oficial privind Razboiul din Irak. Profesorul Freedman a scris numeroase lucrari despre strategia nucleara si Razboiul Rece si este un cunoscut comentator al problemelor de securitate contemporane. Cartea lui, A Choice of Enemies: America Confronts the Middle East, a cucerit, in 2009, Premiul Lionel Gelber si medalia Ducelui de Westminster pentru literatura militara. O carte cu un scop generos, de o eruditie si, mai mult decat orice, de o intelepciune surprinzatoare. - The Financial Times Fragment din cartea "Strategia. O istorie completa" de Lawrence Freedman: „O prezentare alternativa a originilor strategiei - originile oricarui lucru, de fapt - vine din Vechiul Testament. In Biblie nu se sugereaza nicaieri ca strategia ar fi, in orice sens, nenaturala. Numeroase relatari se invart in jurul conflictelor (uneori sangeroase si deseori cu inamici ai Israelului) pentru care se recurgea, in mod obisnuit, la inselatorii si viclenie. Unele episoade (David si Goliat fiind exemplul cel mai evident) influenteaza si acum modul in care gandim si vorbim despre strategie. Cel mai bun sfat strategic din Biblie este, insa, sa ai intotdeauna incredere in Dumnezeu si sa te supui legilor Sale. Dumnezeu poate ca le permite altora sa conduca jocul, insa El ramane intotdeauna cel mai important jucator. Cand isi retragea Dumnezeu sprijinul, rezultatul era, deseori, dezastruos. Cand venea de partea poporului Sau, rezultatul era intotdeauna sigur. Problema interpretarii literale a Bibliei si chestiunile pe care le ridica ea referitor la liberul-arbitru si la cauzalitate stau de multa vreme la baza dezbaterilor teologice. Daca totul poate fi pus pe seama vointei lui Dumnezeu, ce rol mai joaca, atunci, dorintele oamenilor? Este vointa umana un produs al vointei lui Dumnezeu sau poate sa existe independent? Pentru cel care studiaza strategia, Biblia este o lectura frustranta. Istorisirile din cadrul ei expun slabiciuni evidente ale oamenilor, cu tendinta pronuntata spre videnie ca practica strategica vitala. Cand un individ era in incurcatura si exista o cale vicleana de a iesi din ea, tendinta era sa fie urmata respectiva cale. De exemplu, Iacob, cu complicitatea mamei lui, si-a pacalit tatal orb sa-i dea lui binecuvantarea destinata fratelui mai mare, Esau. Iacob a fost pacalit, la randul lui, de socru, asa ca a sfarsit cu doua neveste, in loc de una. Si, in cele din urma, Iacob a fost inselat de fiii lui, care i-au spus ca fiul preferat, Iosif, fusese ucis, cand, de fapt, il vandusera ca sclav. Biblia recunoaste si ambiguitatea morala asociata vicleniei, si indignarea celui inselat, totusi ii accepta valoarea in fata unei forte superioare, dar nedemne. Intr-o lume a oamenilor, cu slabiciunile lor, viclenia apare frecvent si natural. Exista doua explicatii posibile pentru libertatile pe care le permite Dumnezeu, in ceea ce priveste comportamentul uman. Prima ar fi ca, pana la urma, n-avem nimic de invatat, deoarece toate actiunile sunt subiectul unei manipulari venite de sus. A doua este ca oamenii sunt capabili sa-si faca propriile planuri, dar, in definitiv, conteaza o singura judecata strategica: daca sa i te supui lui Dumnezeu sau nu. Dupa ce a analizat povestirile biblice folosind teoria jocurilor, Steven Brams a tras concluzia ca Dumnezeu e „strategul la superlativ". Date fiind avantajele lui incipiente, orice care nu ar fi de ordinul superlativului ar aparea oarecum ca o dezamagire. Dar Brams a remarcat ca Dumnezeu aprecia omniscienta, nu omnipotenta. El nu era doar papusarul care tragea sforile, ci era, totodata, afectat de alegerile facute de ceilalti jucatori."