Idila Lotusului Alb

Descriere

Chiar daca actiunea din Idila Lotusului Alb se desfasoara in Egiptul antic, cartea prezinta o poveste ce a fost spusa in toate vremurile si de catre toate popoarele. Este tragedia Sufletului. Atras de Dorinta, el cade in pacat. Fortat sa se regaseasca prin suferinta, el cere ajutorul Spiritului interior salvator si, prin sacrificiul final, atinge apoteoza si raspandeste binecuvantarea asupra intregii umanitati. Este povestea unei initieri, scrisa intr-un limbaj cald si minunat, ce poarta marca veridicitatii prin simplitatea si demnitatea sa. Iar mesajul sau poate fi rezumat la trei adevaruri absolute, ce merita sa fie mereu exprimate: • Sufletul omului este nemuritor, iar viitorul sau este viitorul a ceva a carui splendoare si capacitate de crestere sunt nelimitate. • Principiul datator de viata izvoraste din noi, chiar daca nu stim; el este nemuritor si mereu binefacator si, chiar daca ramane neauzit, nevazut ori nepipait, el poate fi perceput de cel care vrea sa-l perceapa. • Fiecare om isi este propriul creator de legi, izvorul propriei glorii sau nenorociri, judecatorul propriei vieti, propria recompensa si pedeapsa. Mabel Collins (1851 - 1927) A trait intr-o epoca in care interesul pentru stiintele exacte era echilibrat de cel pentru mistica, iar preocuparile pe teme de dezvoltare spirituala erau inca mai populare decat in prezent. A scris 46 de romane, traduse in peste 30 de limbi, fiind apreciata in special pentru profunzimea ideilor, eleganta stilului si ineditul temelor abordate. A pus pe hartie cateva dintre cele mai citite carti initiatice inclusiv aceasta. Fragment din cartea "Idila Lotusului Alb" de Mabel Collins "Eram speriat si ma simteam groaznic. Ma ghemuisem pe scaunel, cu intentia de a fi curajos daca ar fi fost cazul, dar si de a ramane cat mai tacut si retras cu putinta. Mi-as fi dorit sa pot vedea figurile marilor preoti pe care ii stiam stand nemiscati alaturi de mine. Tacerea absoluta a multimii din spate ma umplea de groaza. Din cand in cand eram atat de panicat, incat ma intrebam daca nu cumva, ridicandu-ma si mergand drept inainte de-a lungul coridorului, as putea scapa de preoti, fara ca acestia sa-si dea seama. Dar nu am indraznit sa. incerc, cu atat mai mult cu cat tamaia, combinata cu efectele bauturii subtile si cu tacerea, produceau in mine o somnolenta. Neobisnuita.. Ochii imi erau pe jumatate inchisi si credeam ca peste putin aveam sa adorm, cand curiozitatea mi-a fost deodata trezita de o linie de lumina ce aparuse in jurul usii, la capatul coridorului. Am deschis ochii mari, pentru ca sa pot privi, si curand am vazut ca usa era deschisa incet, foarte incet. In cele din urma, a ramas pe jumatate deschisa si prin ea iesea o lumina slaba, difuza. Dar in partea noastra de coridor, obscuritatea ramasese la fel de completa, iar eu nu auzeam niciun sunet sau semn de viata, cu exceptia respiratiei slabe si inabusite a oamenilor din jurul meu. Am inchis ochii dupa cateva clipe, fiindca priveam intunericul cu atata insistenta, incat obosisera."