Papa Inocentiu al III-lea (1198-1216)

Descriere

Papa Inocentiu al III-lea (1198-1216) a avut o viziune cu totul aparte fata de imperiu si fata de relatia imperiu - ecclesia, astfel nu a avut ca obiectiv distrugerea acestuia, ci din contra o innoire a lui intr-o formula proprie. Aceasta formula era una clar favorabila papei in ce priveste dobandirea unui control si a unei dominari papale asupra statelor crestine europene. In toate discursurile sale publice in care se referea la rolul Bisericii in viata imperiului amintea de acea comparatie dintre Soare si Luna, cei doi luminatori ai cerului pusi de Dumnezeu, pe care ii aducea ca model pentru relatia Stat si Biserica; de aici rezulta primatul Bisericii asupra tuturor regilor si a statelor crestine si nu doar. Un obiectiv central al papei Inocentiu al III-lea a fost acela de a reforma Biserica Romei atat din punct de vedere administrativ cat si canonic, dar mai ales o reforma spirituala a clerului si societatii. Politica sa papala dintre anii 1198-1215 se va regasi si desavarsi in lucrarile conciliului al IV-lea de la Lateran din 1215, un conciliu de o amploare nemaiintalnita pana atunci. Inocentiu al III-lea a fost un bun diplomat si un excelent strateg, calitati care l-au facut un lider de temut in intreg spatiul politic, dar a fost mai ales singurul papa ce a supus intreaga Europa. Cartea se incheie cu o concluzie care plaseaza personalitatea papei Inocentiu al III-lea in centru celor patru puncte cardinale care pot defini pontificatul si persoana sa: misiunea divina - lider spiritual, misiunea profana - lider politic, puterea absoluta - binomul Biserica si Imperiu, si puterea credintei - teologie si reforma spirituala. Istoria l-a consemnat in filele sale atat ca papa cat si ca om politic, dar mai ales prin ceea ce a reprezentat cruciada a IV-a si apogeul papalitatii.