Croncile lunare. Cartea 1. Cinder

Descriere

Cinder este cartea intai din Cronicile lunare  La 126 de ani dupa Al Patrulea Razboi Mondial, oamenii si androizii aglomereaza strazile zgomotoase ale Noului Beijing. O molima letala face ravagii printre cetateni. Din spatiu, un popor lunar nemilos priveste cu atentie, asteptand sa actioneze. Nimeni nu stie ca soarta Pamantului atarna pe umerii unei singure fete... Cinder, o adolescenta de saisprezece ani, mecanic talentat, e cyborg. Provenind dintr-o regiune defavorizata, e urmarita de un trecut misterios si detestata de mama ei vitrega. Dar cand viata ei se intrepatrunde cu cea a chipesului print Kai, fata se trezeste in centrul unei lupte intergalactice si a unei atractii interzise. Captiva intre datorie si libertate, loialitate si tradare, tanara trebuie sa descopere secretele trecutului ei pentru a putea proteja viitorul omenirii. Intrucat exista ceva neobisnuit in legatura cu Cinder, ceva pentru care unii ar face moarte de om. Remarcabila! - Los Angeles Times Romanul de debut al Marissei Meyer [...] combina o poveste clasica cu un strop de Terminotor si Razboiul Steletor in prima carte a Cronicilor lunare. - USA Today Meyer incorporeaza in mod ingenios elemente-cheie ale basmului in acest prim roman al seriei. - Horn Book Magazine Ceea ce cititorii nu stiu pana ce nu incep sa dea paginile acestui roman fabula-transformata-in-SF-distopic e ca toate contributiile lui Meyer creeaza o magnifica poveste de sine statatoare. - VOYA Ingeniozitatea Marissei Meyer consta in a trimite povestea intr-o dimensiune noua, extraordinara. - Publishers Weekly Pur si simplu mi-a placut la nebunie Cinder. Marissa a luat o bine-cunoscuta poveste si a creat o rasturnare de situatie de-a dreptul fantastica, nascocind o cu totul alta. - Between the Covers Blog MARISSA MEYER locuieste in Tacoma, Washington, cu sotul ei si cele doua fiice ale lor. Este o fana infocata a Soilor Moon si Firefly si adora sa-si aranjeze rafturile de carti dupa culori. S-a indragostit de basme inca de cand era mica un lucru de care nu intentioneaza sa se plictiseasca niciodata. E posibil sau nu sa fie cyborg. Cinder este prima carte din seria Cronicile lunare, devenita la scurt timp dupa aparitie bestseller New York Times. Fragment din romanul "Cinder. Cartea 1 din Croncile lunare" de Marissa Meyer:   „Cinder se ghemui rezemata de zidul care strajuia palatul, simtind prin tricou raceala pietrei. Multimea plecase, iar singurul semn ca fusesera acolo erau pancartele calcate in picioare. Pana si paznicii abandonasera curtea, desi poarta eleganta din fier ramasese incuiata. Din cand in cand, doua garguie qilin din piatra, cocotate deasupra lui Cinder, trimiteau un puls magnetic care ii zumzaia in urechi. Mana i se oprise in sfarsit din tremurat. Avertismentele din campul vizual in sfarsit disparusera. Dar confuzia ramasese, la fel de insistenta ca intotdeauna. Era lunara. In regula. Era o specie rara de lunara, o scoica, incapabila sa manipuleze gandurile si sentimentele celorlalti, dar si imuna la acest tip de manipulare. In regula. Dar atunci, de ce farmecul Levanei o afectase la fel ca pe ceilalti? Dr. Erland fie gresea, fie mintea. Poate ca ea nu era deloc lunara si el se inselase. Poate ca imunitatea ei in fata bolii se datora altor lucruri. Scoase un marait frustrat. Nu fusese niciodata curioasa sa stie ca trecutul ei, povestea ei, fusesera atat de intense. Trebuia sa afle adevarul. Huruitul portilor pe sinele lor ingropate o facu sa tresara. Cinder ridica privirea, zarind un android de un alb imaculat indreptandu-se spre ea pe drumul pavat. — Linh Cinder? Acesta intinse un scaner. Clipind, Cinder se ridica in picioare, tinandu-se de zid. — Da? spuse ea, intinzand incheietura mainii. Scanerul bipai, iar androidul, fara sa se opreasca de tot, isi intoarse torsul la 180 de grade si porni inapoi spre palat. — Urmeaza-ma. — Stai... ce? Privirea ii tasni tematoare spre balconul in care se aflase mai devreme regina lunara. — Alteta Sa Imperiala doreste sa schimbe o vorba cu tine. Verificandu-si manusile, Cinder arunca o privire spre drumul care avea s-o duca departe de palat, inapoi la siguranta de a fi o fata invizibila intr-un oras foarte mare. Expirand lent, se intoarse si urma androidul. Usile elegante de la intrare, inalte cat doua etaje, erau aurite si aproape orbitoare cu soarele care se rasfrangea in ele in timp ce se deschideau. Vestibulul din spatele lor era binecuvantat de racoros si plin cu sculpturi din jad, flori exotice, voci si pasi a zeci de diplomati si angajati ai guvernului grabiti, combinate cu cantecul linistitor al apei care susura — insa Cinder de-abia baga de seama toate astea. Era panicata la gandul de a se trezi fata-n fata cu regina Levana, pana ce se trezi in schimb fata-n fata cu printul Kai. El astepta rezemat de o coloana sculptata. Se indrepta cand o vazu si surase, dar nu era unul dintre acele zambete luminoase si relaxate ale lui. De fapt, parea epuizat. Cinder inclina capul. — Alteta. — Nainsi mi-a spus ca ma asteptai afara. — Nu lasau pe nimeni sa intre in palat. Voiam doar sa ma asigur ca a ajuns in siguranta.”