Cand muritorii dorm

Descriere

 Un barbat respectabil isi petrece tot timpul liber jucandu-se cu trenuletele lui miniaturale si ignorandu-si nevasa. SUA a cazut prada unei epidemii de sinucideri care vizeaza obtinerea unor asigurari de viata. Captiva intr-un departament plictisitor de stenografie, o tanara viseaza la un detinut proaspat evadat din inchisoare si la propunerea lui. Ancorate ceva mai mult in realitate decat subiectele SF traznite cu care ne-a obisnuit, povestirile de fata poarta clar marca Vonnegut: o combinatie unica de simt moral vigilent, observatie fina, imaginatie si umor.   Un memento minunat al vocii morale obraznice pe care am pierdut-o cand l-am piedut pe Kurt Vonnegut. - San Francisco Chronicle Foarte bine scrisa si cat se poate de agreabila. - The Washington Post Fragment din volumul "Cand muritorii dorm" de Kurt Vonnegut:   "In dimineata zilei de Craciun, in ziar scria unde putea fi gasita sfanta familie. Cat a fost ziua de lunga, puhoaie de oameni au mers la magazia inghetata si parasita pentru a se inchina. O stire mica anunta ca dl Sprague Fleetwood castigase Concursul anual de decoratiuni exterioare de Craciun cu treizeci si doua de motoare electrice, trei kilometri de cablu si noua sute saptezeci si sase de becuri, fara a pune la socoteala neonul si un balon cu aer cum nu avea decat armata. Hackleman era de serviciu la biroul lui, mai abatut si mai dezamagit ca niciodata. - E o poveste absolut grozava! am spus eu. - Sunt satul de ea pana-n gat, a zis Hackleman Si-a frecat mainile. - Abia astept luna ianuarie, cand vor veni facturile de dupa Craciun. O luna buna pentru omucideri. - Ei bine, trebuie sa scriem totusi o continuare la stirea cu jaful. Inca nu stim cine a furat statuile. - Si cum ai de gand sa afli ? Numele de pe formularul de inscriere este fals, iar tipul care detine magazia n-a mai dat prin oras de zece ani. - Amprente, am raspuns eu. Am putea sa examinam statuetele si sa luam amprente. - Inca o idee ca asta si esti concediat. - Concediat? Pentru ce? - Pentru sacrilegiu! a zis Hackleman ceremonios si a inchis subiectul. Mintea ii statea, dupa cum spusese, la stirile care aveau sa urmeze. Nu privea niciodata inapoi. Ultimul lucru pe care Hackleman l-a facut cu privire la povestea cu furtul, cautarea statuilor si Craciunul a fost sa ma trimita la acea magazie impreuna cu un fotograf, chiar in noaptea de Craciun. Era o misiune banala si de rutina iar pe el il plictisea. - Sa fie un cadru din spatele multimii, astfel incat figurinele sa fie cu fata la camera. Si vezi ca trebuie sa se fi prafuit nu gluma pana acum, cu toti pacatosii aia perindandu-se pe-acolo. Cel mai bine le stergi cu o carpa umeda inainte sa faci fotografia, a mai zis Hackleman."