Alta tara

Descriere

    „Alta tara este in primul rand critica lui Baldwin la adresa societatii americane a vremii; este romanul unui expatriat (de culoare, gay, inainte de a deveni un scriitor stindard al miscarilor sociale ale vremii), inceput la New York, pe cand Baldwin avea 24 de ani, continuat in Franta, unde si-a petrecut cea mai mare parte a vietii, si finalizat in inca o alta tara, la Istanbul. Povestea incepe cu sinuciderea unui jazzman de culoare, traumatizat de ura lumii fata de el si de a lui fata de ceilalti si de el insusi, in urma careia prietenii lui incearca sa proceseze ce s-a intamplat si sa isi continue vietile. Personajele ajung sa formeze patru cupluri, inclusiv un cuplu gay si unul interrasial, dar pana la sfarsitul cartii niciunul nu ramane neafectat. In acelasi timp, jazzul, Bronxul, Greenwich Village, inceputurile miscarii hippie sunt personaje discrete in romanul lui Baldwin, care pune in scena complexitatea intersectiilor dintre gen, sexualitate, rasa si clasa sociala, mult inainte ca asta sa fie o tema importanta a activismului politic, ramanand in acelasi timp arta, prin franchetea cu care exploreaza internalizarea dispretului si a prejudecatilor.” - Stefan Iancu     James Baldwin (1924-1987) a scris eseu, dramaturgie si romane care au influentat mentalitatile si perceptiile sociale, transformandu-l in scurta vreme dupa aparitia unor volume ca „The Fire Next Time" si „Alta tara" intr-un scriitor iconic. A publicat peste douazeci de volume care trateaza probleme presante si spinoase ale culturii si societatii, chiar si astazi, la zeci de ani dupa momentul scrierii lor.      Fragment din volumul "Alta tara" de James Baldwin:       „Intra in dusul de langa dormitor. Se chinui cu robinetele si apa se pravali peste el, mai intai prea rece, si se forta sa o suporte, apoi prea fierbinte; umbla la robinete pana cand apa deveni mai suportabila. Se sapuni, intrebandu-se daca chiar se ingrasase. Burta parea destul de ferma, dar intotdeauna avusese tendinta de a fi masiv si greoi; cu atat mai bine ca in curand avea sa se duca din nou la sala de sport in New York. Si gandul la sala, in timp ce apa curgea peste el, iar el era singur cu corpul lui si cu apa, starni multe lucruri dureroase ingropate in el. Acum ca fuga lui se apropia implacabil de sfarsit, se aprinse o lumina, o lumina de fundal, care ii scoase toate terorile in relief.      Si care erau fricile astea? Erau ingropate sub limbajul imposibil al timpului, trait sub pamant, unde aproape toate sentimentele adevarate fermentau continuu, pline de resentimente. Exact in masura in care aceste terori erau inexprimabile erau si grozave; tocmai pentru ca traiau in intuneric luau forme obscene. Si pentru ca gustul pentru obscenitate este universal, iar apetitul pentru realitate rar si dificil de cultivat, Eric aproape ca isi gasise sfarsitul in subsolul vietii sale private. Sau, mai exact, al fanteziilor lui.     Aceste fantezii incepeau ca fantasme de dragoste si fermentau imperceptibil in fantezii de violenta si umilinta. Cand era mic fusese mult timp singur, pentru ca mama lui era o persoana importanta in comunitate si era mereu ocupata cu cluburi si banchete si discursuri si propuneri si manifeste, plutind mereu intr-o mare de palarii inflorate, iar tatal lui, sufocat de acest flux stralucitor si zgomotos, isi facea veacul in banca si pe terenul de golf, in cabane de vanatoare la mesele de poker. Putine lucruri pareau sa-i lege pe tatal si pe mama lui, in afara obisnuintei si a politetii si a obligatiilor; si poate a faptului ca amandoi il iubeau, dar lucrul aceasta nu fusese niciodata real pentru el, din moment ce mod atat de evident nu se iubeau unul pe celalalt. Eric iubise o femeie, o bucatareasa neagra pe nume Grace, care daduse de mancare si il altoise si il certase si il rasfatase si ii stersese lacrimile pe care nu le vedea niciodata aproape nimeni altcineva din casa. Dar si mai mult decat o iubise pe Grace, il iubise pe sotul ei, Henry.     Henry era mai tanar sau parea mai tanar decat sotia lui. O punea din greu la incercare pe Grace, si probabil pe ei toti, pentru ca bea prea mult. Era ajutor in casa si una din datoriile lui era sa aiba grija de cuptor. Eric inca isi amintea cum arata si cum mirosea camera luminata de cuptor, umbrele rosii pe care acesta le facea pe pereti si mirosul dulce lipicios al respiratiei lui Henry. Petrecusera multe ore impreuna acolo, Eric stand pe un genunchi al lui Henry sau pe o cutie, Henry cu o mana pe gatul lui Eric sau pe un umar. Vocea lui cadea peste Eric starnind in el valuri de sentimente de siguranta. Era plin de povesti. Povestea cum o cunoscuse pe Grace si cum o cucerise si cum o convinsese sa se casatoreasca cu el, dupa cum credea el; povestea despre predicatori si pasionati de jocuri de noroc din zona lui din oras — pareau sa aiba multe in comun cei din partea aceea a orasului si adesea pareau a fi aceiasi oameni — cum il pacalise el pe unul sau pe altul si cum o data reusise sa scape dupa ce fusese pus intr-o banda in lanturi (si ii explica lui Eric ce era o banda in lanturi).”