Nimic mai mult
Descriere
De la autoarea seriei After, #1 bestseller international si bestseller New York Times. Primul volum din seria Landon Gibson A trai, a iubi si a te maturiza la New York. Zgarie norii marelui oras si ritmul sau frenetic sunt foarte diferite de locul in care a copilarit Landon Gibson, iar mutarea la Universitatea din New York este dificila. Pe langa asta, uneori se mai intersecteaza cu fosta iubita, Dakota, care l-a parasit la scurt timp de la sosirea in oras. Din fericire, imparte cu Tessa, cea mai buna prietena a lui, micul apartament din Brooklyn si ea il sprijina cand Landon intra intr-o incurcatura sentimentala. Dar Tessa are si propriile probleme… Totul e o harababura. Una captivanta. Concluzia? Nu poti supravietui intr-un oras atat de mare si de agitat fara ajutorul catorva prieteni de nadejde si al unei perechi de casti. Seria After a adunat peste 1 miliard de fani online si a fascinat cititorii din intreaga lume. Citeste si tu cea mai virala poveste de pe internet! Todd e cel mai important fenomen literar al generatiei sale. - Cosmopolitan Abia astept sa-l cunoasteti pe Landon Gibson. Fie ca tocmai ati auzit de el sau il stiti deja din seria After, stiu ca veti fi incantati sa cititi povestea lui. E bland si extrem de loial, iar cand se indragosteste, iubeste cu pasiune. - Anna Todd Sexy, palpitant si emotionant – cu Nimic mai mult Anna Todd se intrece pe sine. - Colleen Hoover, autoarea romanului Ugly Love Anna Todd a castigat o popularitate imensa pe internet odata cu aparitia seriei After, serie publicata in 30 de limbi si #1 bestseller in Italia, Germania, Franta si Spania. Locuieste in Austin, impreuna cu sotul ei, cu care a doborat toate statisticile, casatorindu-se la o luna dupa absolvirea liceului. Anna a fost mereu o cititoare impatimita si i-au placut trupele de baieti si povestile romantice de iubire, astfel ca acum, cand a gasit un mod de a le imbina pe toate trei, se bucura de un vis devenit realitate. Fragment din romanul "Nimic mai mult" de Anna Todd: „Peticul nu era un loc sigur, si nici ea nu era in siguranta acolo. Mi-am lasat bicicleta langa niste vlastari si am fugit in intunric ca si cum viata mea depindea de asta. Intr-un fel, chiar asa era. Am ignorat vocile betivilor si durerea musculara si am fugit spre centru. Peticul nu era foarte intins. Il puteai strabate in fuga dintr-un capat in celalalt in vreo cinci minute. Am gasit-o pe Dakota aproape de mijlocul acelui loc, singura, nevatamata, cu spatele lipit de un copac. Cand am gasit-o, plamanii ma ardeau si de-abia mai puteam respira, dar ea era in siguranta si numai asta conta. Statea cu picioarele incrucisate pe jos in padure, in mijlocul noroiului, crengilor si frunzelor, si in clipa in care am dat cu ochii de ea am simtit cea mai mare usurare din viata mea. A ridicat privirea la mine si m-a vazut stand in fata ei, cu mainile pe genunchi, incercand sa-mi recapat suflul. - Landon? Parea derutata. - Ce cauti aici? - Incercam sa dau de tine! De ce esti aici? Stii bine cum e locul asta! Tipam, ceea ce a facut-o sa se uite in jurul ei, cu ochii ei in intunecati. O patura atarna peste crengile rupte, sfasiata si murdara, folosita pe post de cort improvizat. Sticlele de bere zaceau imprastiate peste tot; plouase de curand si pamantul nu se uscase in unele locuri, ramanand plin de gunoi ud si baltoace noroioase. M-am indreptat si i-am intins mana. - N-ar trebui sa mai vii niciodata aici. Nu-i un loc sigur. Parea ca e in transa. Mi-a ignorat mana intinsa si a spus: - As putea sa-l ucid. Stii? As fi achitata, cred. Inima mi se opreste in piept si ma sprijin de copac, incolacindu-mi degetele printre ale ei. - M-am uitat la o gramada de emisiuni cu crime si cum el bea si face mereu probleme... pot scapa de acuzatii. As putea lua banii de pe casa si as putea pleca din orasul asta de rahat. Eu, tu, Carter. Putem pleca, Landon. Putem. Vocea ei era plina de o graba dureroasa si ma omora sa vad ca se gandea oarecum serios la acest plan. - Nimeni nu i-ar duce lipsa... O parte din mine si-ar fi dorit sa fie de acord cu asta, sa-i alin durerea, chiar si pentru cateva momente, dar stiam ca daca fac asta adevarul ne-ar fi ajuns din urma pe amandoi mai devreme sau mai tarziu si viata ne-ar fi fost mai grea decat era deja. M-am hotarat sa-i abat atentia spunandu-i direct ca n-o sa omoare pe nimeni. Dar trebuia sa plece de-aici, fara doar si poate. - Unde-ai vrea sa mergem? am intrebat, stiind cat de mult ii place sa viseze. - Putem merge la New York. As putea dansa acolo, iar tu ai putea preda. Am fi departe de locul asta si am avea si zapada. In toata adolescenta noastra, de fiecare data cand ii puneam Dakotei aceasta intrebare, ea avea un raspuns diferit. Cateodata sugera sa plecam din tara. Din toate orasele pamantului, favoritul ei era Parisul; visa sa danseze la faimoasa opera de acolo. Dar traiul in Saginaw era o realitate si oricare alt loc era o fantezie nebuneasca. - Am putea locui intr-un zgarie-nori. Oriunde, dar nu aici, Landon, oriunde, dar nu aici. Vocea ei era distanta, de parca ar fi trait deja intr-un loc indepartat, tare indepartat. Cand m-am uitat la ea, avea ochii inchisi. Avea o dara de noroi pe obraz si genunchiul julit. O fi cazut, mi-am spus. - As merge oriunde cu tine. Stii asta, nu-i asa? am intrebat-o. Si-a deschis ochii si a zambit usor. - Oriunde? a intrebat. - Peste tot, i-am promis. - Te iubesc, a spus ea atunci. - Eu te-am iubit dintotdeauna, i-am marturisit. Mi-a strans mana si si-a sprijinit capul pe umarul meu. Am stat acolo pana cand a rasarit soarele, aducand liniste in casa ei tulburata.”