Dupa asfintit

Descriere

Ultimul volum al trilogiei Minti primejdioase.   Ruby nu poate privi inapoi. Pustiita sufleteste de o pierdere imposibil de suportat, ea si ceilalti copii supravietuitori ai atacului declansat de guvern asupra orasului Los Angeles pleaca spre nord, cu intentia de a se regrupa. Odata cu destramarea Ligii Copiilor, Ruby devine lider si formeaza o alianta surprinzatoare cu fratele lui Liam, Cole. Pe tot cuprinsul tarii se afla inca mii de alti copii Psi care sufera in „lagarele de reabilitare" guvernamentale. Dar planul conceput de Ruby si Cole pentru eliberarea lagarelor nu este sustinut chiar de toata lumea. Cu soarta unei intregi generatii in maini, Ruby nu are voie sa faca nicio greseala. O singura miscare gresita poate fi scanteia care sa arunce in aer intreaga lume.   Incheierea trilogiei Minti primejdioase este plina de tensiune si de dramatism. Intriga are o multime de rasturnari de situatie, dar suspansul e bine dozat: iti mentine vie curioziatatea pana la ultima pagina. - Booklist Online   O poveste care te bantuie… Bracken creeaza o lume distopica surprinzatoare si terifianta. - Kirkus Review   Alexandra Bracken este o autoare americana prezenta pe listele de bestseller New York Times. Nascuta in Arizona, a mostenit darul imaginatiei si al lumilor distopice de la tatal sau, mare fan Star Wars. A studiat istoria si literatura engleza la College of William & Mary din Virginia, apoi a lucrat timp de sase ani in domeniul editorial. Dupa ce a decis sa se dedice integral scrisului s-a intors in Arizona, unde locuieste intr-o casa plina de carti. Romanele sale sunt traduse in peste 15 limbi. Fragment din romanul "Dupa asfintit" de Alexandra Bracken: "Ruta noastra ne dusese sub autostrada 101, acolo unde se forma un pod peste raul Los Angeles, in apropierea caii ferate. Din ce vazusem in amintirile soldatului, armata blocase sinele folosind vagoane de marfa rasturnate si reflectoare. Pe autostrada erau doua Humvee si multe faruri indreptate asupra noastra. Si acolo erau si ei - i-am numarat in timp ce ne apropiam incet, cu grija. Nu vazusem deloc care era problema. Pana in momentul in care prima dintre acele umbre aparuse la marginea bretelei de intrare pe autostrada. Tineau armele ridicate in asa fel, incat m-am gandit ca se uitau prin binoclu. Cole s-a aruncat pe burta, intre sine.. L-am fortat pe Clancy sa se lase in jos, alaturi de mine. Grasu incepuse sa intrebe: Ce se intampla...?, dar cineva -Vida - l-a facut sa taca. Fir-ar al dracului, fir-ar al dracului, fir-ar al dracului. Frica isi croia drum prin mine. Cum de gresisem atat de tare? Afara era inca un intuneric de smoala, dar noi trecuseram deja de marginea subtire a luminii reflectoarelor. Cu voce joasa, Cole a scapat o injuratura si ne-a facut semn sa ne retragem. Vida a scos un pistol si si l-a indesat din nou la burta, tragandu-l pe Grasu dupa ea, cu mana infipta in camasa lui. Vantul mi-a ridicat haina la spate, lasandu-ma in pielea goala in aerul rece. In stanga noastra, foile de metal ale vagoanelor, insirate ca niste cutii de conserva pe langa sine, huruiau de parca ar fi fost pe cale sa explodeze. Ia-o incet, m-am sfatuit singura. Nu te panica. Ia-o incet. Miscarile bruste si zgomotele puternice n-ar face decat sa atraga atentia soldatilor... Apoi, cu o pocnitura ca de os rupt, o bucata intreaga dintr-o latura a zidului de metal si-a luat zborul, prinsa de pala de vant si aruncata drept spre noi. M-am ghemuit acoperindu-mi capul cu mana libera, in timp ce deja calculam in minte cat de repede va trebui sa ne ridicam si sa o luam la fuga odata ce foaia de metal va cadea pe sine si va fi aruncata de colo-colo."