Cel mai mic Bigfoot

Descriere

    O carte pentru copii si parinti, deopotriva, care ne invata un lucru foarte simplu, de altfel, si anume ca viata, asa cum este ea, e mult mai frumoasa cand o imparti cu prietenii si ca adevarata fericire se regaseste in lucruri marunte.      Alice Mayfair, in varsta de doisprezece ani, paseste prin lume neobservata. Ignorata de familia ei si trimisa la cel de-al optulea internat din viata ei, Alice si-ar dori mult sa aiba un prieten, iar, cand il salveaza pe Millie Maximus de la inec, intr-o zi, isi gaseste si prietenul mult visat. Indragita autoare Jennifer Weiner ne aduce o poveste despre prietenie, creaturi cu blanita si gasirea locului de care sa simti ca apartii cu adevarat.     „O poveste induiosatoare despre prietenie si sentimentul de apartenenta, ce va rezona cu tinerii cititori care au trebuit sa lupte candva pentru a-si afla locul in lume." - School Library Journal     „Debutul lui Weiner aduce impreuna, pe un ton comic, un grup de personaje marginalizate, dar bine conturate. Datorita finalului deschis, cititorii vor fi nerabdatori sa citeasca volumul urmator". - Publishers Weekly     „Aceasta poveste ii va ajuta pe copii sa inteleaga cu care sunt pusi fata in fata aceia care deviaza de la normalitate... O carte fermecatoare pana la final!" - Kirkus Reviews      Fragment din cartea "Cel mai mic Bigfoot" de Jennifer Weiner:       „Alice se simtea bine in dimineata aceea, mergand catre Conversatia Zilnica, rontaind o felie de paine cu banane si nuci, cu trupul incalzit si relaxat dupa alergare. Era atat de pierduta in ganduri legate de ziua care incepea - engleza, pe urma o plimbare in padure, un somn dupa pranz si o lectie de gatit - incat aproape ca nu observa masina neagra care ridica un nor de praf pe drum.     — Hei, ai grija! striga Taley. Riya ridica ochii din cart cand masina se opri brusc la cincisprezece centimetri de soldul ei.     Un sofer cu fata impenetrabila, in costum si chipiu negru, cobori din masina, merse la portiera din spate si o deschise, iar o fata care era de varsta lor, dar care nu semana deloc cu ele sau cu orice alta, fata, de la Centru, se dadu jos.     Alice remarca intai parfumul ei, un amestec dulceag de caprifoi, zmeura si sampon cu aroma de cocos, care o facea sa miroasa a salata, de fructe lasata de prea mult timp afara din frigider. Fata din mijlocul acelui nor de parfum avea parul castaniu lucios, atarnand in onduleuri pana la talie si fata in forma de inima, cu buze tuguiate, date cu luciu. Purta o fusta scurta si neagra, stransa pe talie, pantofi negri de piele intoarsa, cu botul ascutit, si o bluza, alba de matase. Cerceii ii scanteiau in urechi si o bratara de aur cercuia incheietura. Avea ochii ascunsi de ochelari negri, dar expresia incruntata nu era deloc ascunsa.     — Ce darapanatura, zise ea si inclina nasul cateva grade mai sus. E si mai rau decat la ferma la care am fost anul trecut.     — Hei, soferul tau aproape ne-a lovit, zise Taley.     Fata isi scutura, parul.     — Voi stateati in mijlocul drumului. Dadu dispretuitor cu varful picioarelor in pamant. Asa cum o fi el. Scotandu-si ochelarii negri, se intoarse spre Alice. Si tu esti...?     Alice isi drese glasul.     — Alice Mayfair.     — E din New York, spuse Taley.     — Felicitari. Fata nici macar nu incercase sa para sincera.     — Ar trebui sa ai mai multa grija, spuse Alice, simtind deodata nevoia de a le proteja pe colegele ei de casuta. Riya, care citea carti despre scrima, in timp ce mergea de la o lectie la alta, probabil-ar fi nimerit fix in calea masinilor daca ar fi fost masini la Centru in fata carora sa nimereasca, iar Taley era atat de congestionata, mereu, incat probabil nici nu le-ar fi auzit venind.     — Ah, serios? pufni fata. Apoi se rasuci pe loc, umflandu-si fusta, cand ii auzi pe Phil si Lori apropiindu-se si afisa cel mai fals zambet pe care il vazuse Alice vreodata. Buna, indrumatorilor! ciripi ea. Imi pare rau ca am ajuns atat de tarziu, dar in sfarsit am ajuns!”