Universul pe umerii tai

Descriere

 Bestseller New York Times De la autoarea romanului Toate acele locuri minunate, bestseller New York Times   Jennifer Niven revine cu o noua poveste de iubire tulburatoare si antrenanta despre cum poti gasi persoana care te vede asa cum esti cu adevarat.   Toata lumea crede ca o cunoaste pe Libby Strout, fata care a fost poreclita candva „Cea Mai Grasa Adolescenta" din America. Dar nimeni nu face efortul de a incerca sa vada dincolo de fizicul ei.  Toata lumea crede ca il cunoaste pe Jack Masselin. E fermecator si amuzant. Dar nimeni nu stie ca ascunde un secret. Deviza lui este: fii cool, dar nu te apropia prea tare de cineva. Pana cand Jack o intalneste pe Libby si amandoi se trezesc antrenati intr-un joc dur de liceeni, ce presupune munca in folosul comunitatii si consiliere – la inceput sunt furiosi, apoi surprinsi. Fiindca isi dau seama de ceva: cu cat petrec mai mult timp impreuna, cu atat se simt mai putin singuri. Pentru ca atunci cand cunosti pe cineva, si lumea ta, si lumea celuilalt se schimba.   "Jennifer Niven creeaza doua personaje memorabile si o poveste de iubire induiosatoare." - Publishers Weekly    "O explorare subtila a identitatii si a felului in care ne putem accepta pe noi insine." - School Library Journal   "Fiind mai mult o poveste despre cum sa te iubesti pe tine insuti, romanul lui Jennifer Niven vine in sprijinul tuturor celor care incearca din rasputeri sa se accepte asa cum sunt." - Kirkus Reviews   Desi si-a dorit dintotdeauna sa fie un inger al lui Charlie, adevarata pasiune a lui Jennifer Niven este scrisul. Prima sa carte, The Ice Master, a fost nominalizata de Entertainment Weekly printre cele mai bune zece carti de nonfictiune ale anului 2000 si a fost tradusa in numeroase limbi. Pe baza ei s-au facut o serie de documentare TV in Germania, Canada si Marea Britanie. Jennifer Niven a scris si Velva Jean, o serie de patru romane.  De aceeasi autoare, la Editura Trei a aparut Toate acele locuri minunate, roman distins cu GoodReads Choice Award for Best Young Adult Fiction 2015, declarat Cea mai buna carte a anului 2015 de catre Time Magazine, NPR, The Guardian, Publisher’s Weekly, YALSA, Barnes & Noble, The New York Public Library si nominalizat la Carnegie Medal si la The Guardian Children’s Fiction Prize. A fost peste 30 de saptamani bestseller New York Times, iar drepturile de publicare au fost vandute in 41 de tari. Romanul va fi ecranizat, cu Elle Fanning in rolul principal. Jennifer Niven a creat recent Germ, o revista online pentru adolescente, precum cea din Toate acele locuri minunate, care celebreaza inceputurile, viitorul si toate momentele uluitoare dintre ele. Fragment din volum:     "Dupa cina, eu si tata ne uitam la televizor impreuna cu George. Tata mananca boabe de struguri, una cate una, lasandu-si capul pe spate si aruncandu-le pe rand in aer, apoi prinzandu-le cu gura, in timp ce George da cu laba dupa ele. Imi las capul pe spate, pentru a prinde si eu o boaba de strugure. O savurez asa cum se cuvine sa savurez alimentele care-mi fac bine. O strang usor intre dinti si plesneste intr-o explozie de bunatate.     Azi am dansat de mama focului. Am incins vechea sala de sport. Ar fi trebuit sa ma vezi! Recuperez fiecare moment pierdut pe vremea cand nu ma puteam misca ori da jos din pat. Am dansul in sange! Stai sa ma vada ei la proba pentru Domnisoare. O sa-i dau gata. O sa dansez din toata inima, in vazul lumii intregi.     — Baiatul ala, Masselin. E totul OK cu el? Te lasa in pace?     — Nu ma deranjeaza. Cel putin, nu in felul ala.     — Libbs, stii ca mie poti sa-mi zici orice.     Si simt cum ma fac rosie ca sfecla. Daca tata poate sa-mi citeasca gandurile? Daca poate sa-si dea seama ce e cu mine chiar in clipa asta, cand il dezbrac pe Jack Masselin in timp ce mananc boabele astea de strugure?      — Stiu, tata.     Pentru prima data in viata, nu vreau sa vorbesc cu el. Nu despre Jack si nici despre scrisori. Daca i-as vorbi, as deveni un motiv de ingrijorare si deja am fost prea multa vreme o sursa de griji pentru el.     — Ma gandesc sa chiulesc de la scoala pe intai octombrie.     Dupa moartea mamei, una dintre promisiunile pe care tata m-a pus sa i le fac a fost aceea ca-i voi spune mereu unde sunt si ma gandesc ca macar atata lucru as putea sa fac.     — Un prieten de-al meu trebuie sa mearga la Indiana University ca sa ia parte la o cercetare stiintifica.     — Cine-i prietenul asta?     — Doar un coleg de scoala.     Nu-i zic ca e vorba de Jack. Mi se pare suficient ca stau si-i marturisesc tatalui meu ca vreau sa chiulesc de la scoala.     — Acum trece prin niste chestii. Vreau sa-i fiu alaturi.     — Ai de dat vreo lucrare in ziua aia? E vreun eveniment important pe care l-ai rata?     — Nu, din cate stiu.     — Este o... este o...      — Intalnire? Nu.     Nu cred. Adica nu, nu e o intalnire. Dar asta ma face sa ma intreb: S-ar putea transforma intr-o intalnire?     — Nu, repet eu. A fost ideea mea sa mergem.     Sunt cat pe ce sa-i spun: Ma gandesc sa-mi fac si eu analizele. Stiu ca am discutat despre asta dupa moartea mamei, dar dupa ce am mai crescut, cred ca as vrea sa le fac. Poate n-o sa ma mai framant atat de mult. Arunc o boaba de strugure in gura si ratez. Sau poate ca o sa ma framant si mai  mult, depinde de ce o sa aflu. Imi iau boaba de pe piept, apoi ma incrunt catre bluza pe care o port.”