Bancherul diavolului. Cum am distrus secretul bancar elvetian

Descriere

Bancherul diavolului. Cum am distrus secretul bancar elvetian - O poveste palpitanta si adevarata despre cel mai mare caz de frauda fiscala din istoria finantelor! Bani. Tradare. Coruptie. Razbunare. Bradley Birkenfeld avea totul ca bancher privat elvetian care lucra la cea mai mare banca din lume, UBS, unde mega-bogatasii isi ascund milioanele de ochii autoritatilor fiscale intr-o retea secreta si complexa de conturi cu parola si companii offshore. Cind a descoperit ca UBS voia sa dea vina pe el pentru nesabuintele clientilor, Birkenfeld a denuntat situatia guvernului SUA. Peste 15 miliarde de dolari (si numaratoarea continua) au fost recuperati pe baza informatiilor fara precedent ale lui Birkenfeld, dar cu toate ca Bradley, singur, a demascat cea mai mare schema de frauda fiscala din istorie si a zdruncinat cu denuntul lui traditiile secretului bancar elvetian, Departamentul de Justitie al SUA l-a acuzat de conspiratie si Birkenfeld a fost arestat si a ispasit treizeci de luni de inchisoare. Dar Brad a triumfat in cele din urma. Dupa ce a iesit din inchisoare, si-a luat revansa cand Fiscul american i-a acordat pentru dezvaluirile lui senzationale o recompensa de 104 milioane de dolari, cea mai mare recompensa din istorie. Acum, in Bancherul diavolului, el ne spune pentru prima data remarcabila lui poveste. De-a lungul timpului in care a fost bancher privat al bancii elvetiene UBS, autorul a dus o viata de lux cu masini Ferrari, cover girls, sampanie scumpa si bani care curgeau ca la robinet. Ca si apa, banii cu care lucra circulau invizibili si anonimi prin conturi offshore. Birkenfeld a fost unul dintre aceia care secretizeaza sume enorme (fara plata taxelor) pentru clientii lor super-bogati. La un moment dat, a descoperit afacerile si intelegerile din spatele fortaretei UBS. Partial din motive etice, dar mai ales din instinct de auto-aparare, si-a deconspirat angajatorii atunci cand si-a dat seama ca UBS avea un plan conform caruia urma sa-si arunce proprii angajati in cusca leilor. El aduna informatii socante, detaliate, si liste cu nume de clienti, face legaturile dintre toate acestea si ofera totul Departamentului American de Justitie, care il retine pentru investigatii si il condamna in mod nedrept la 2 ani si jumatate inchisoare. Brad Birkenfeld este cel mai important avertizor din istorie, singurul om care a dezvaluit cea mai mare frauda fiscala din lume: 19 000 de conturi-client desecretizate, 780 de milioane de dolari recuperati de IRS (fiscul american), care l-a recompensat cu 104.000.000 de $!!! Una dintre cele mai bune carti despre infractiunile corporatiste care a fost scrisa vreodata - Corporate Crime Reporter Bradley Birkenfeld - cel mai important informator financiar din toate timpurile. - CNBC (publicatie americana pentru si despre pietele de capital) Daca o singura persoana poate fi creditata ca a atras atentia populatiei asupra lumii offshore, atunci este vorba de Bradley Birkenfeld. - Financial Times Bradley Birkenfeld si-a inceput cariera bancara la State Street Bank & Trust din Boston, departamentul de tranzactii valutare. In 1994, a avertizat FBI in legatura cu unele activitati ilegale ale State Street Bank, dar nu au fost demarate investigatii. In 1996, a fost angajat ca bancher privat la banca Credit Suisse, iar in 1998 s-a mutat la Barclay's Bank. In 2001, Birkenfeld a inceput sa lucreze la UBS, sediul din Geneva, Elvetia, ca bancher privat, oferind servicii de management al activelor, prin orientarea investitiilor (mobiliare si imobiliare), inclusiv „eficientizarea" platilor de taxe fiscale. Principala lui responsabilitate era sa convinga americani bogati sa-si mute fondurile la UBS ca sa evite plata taxelor fiscale. Fragment din volumul "Bancherul diavolului" de Bradley C. Birkenfeld:   "In seara aceea am stat amandoi fata in fata in mica mea bucatarie, eu in bocancii mei noroiosi de lucru, blugi jerpeliti si camasa de taietor de lemne si Steve purtand costumul sau de avocat, desi nodul de la cravata era largit si fata transpirata. A deschis servieta pe masa mea schioapa si a scos dinauntru un cec al administratiei SUA emis de Depatamentul Trezoreriei (Proba 17). Arata exact ca unul dintre cecurile de rambursare pe care le primiti cateodata dupa 15 aprilie, daca sunteti norocosi. Era emis catre Bradley Birkenfeld pentru suma totala de 75 816 958,40 dolari. Recompensa mea fusese de 104 milioane, dar guvernul luase impozitele. Mai conta in acest moment? La dracu, nu. Ce mai conteaza vreo doua duzini de milioane intre prieteni, nu-i asa? Nu am vorbit prea mult, pentru ca eram amandoi fara grai dupa victorie. Ne-am strans mainile si ne-am imbratisat ca un antrenor mititel cu fundasul sau care tocmai castigase Turneul Final. Am luat cecul, l-am semnat, si apoi am mers in centrul de conferinte si am acut o multume de copii color, pentru a le inrama mai tarziu. Steve s-a grabit sa se intoarca la Washington unde, de dimineata, va depune frumoasa mea avere intr-un cont cu imputernicire. Stiam ca, daca incercam sa-l depun intr-o banca din Manchester, probabil ca ar fi chemat politia. Pe 11 septembrie 2012, Steve si Dean au tinut o conferinta de presa la Clubul National al Presei in Washington DC, unde au anuntat ca cea mai mare recompensa din istoria denuntarii a fost atribuita lui Bradley Birkenfeld, abia eliberat dintr-o inchisoare federala. Fiind inca in probatiune si fiindu-mi interzis sa parasesc New Hampshire, n-am putut fi acolo in persoana. Dar Doug mi-a tinut locul si a sustinut un discurs in numele meu, spunand tot ce aveam in minte la vremea aia. Este un orator de mare forta. La Departamentul de Justitie, stiam ca se dau cu capul de pereti si blesteama. Kathryn Keneally, sefa Diviziei Fiscale a Departamentul de Justitie la vremea aceea, se pare ca a recunoscut mai tarziu ca in momentul in care BlackBerry-ul ei a clipit anuntand stirea, l-a aruncat in celalalt capat al salii si a tipat, „O suta patru milioane?! Asta e mai mult decat tot bugetul meu anual!" Cateva zile mai tarziu, i-am rugat pe Doug si pe Rick sa viziteze un magazin de masini din Boston. In stoc aveau un Porsche Cayenne Turbo, negru, singurul de pe toata coasta estica. Pretul de pe eticheta era mult peste nouazeci de mii. Doug si Rick m-au sunat sa ma intrebe daca vreau sa negociez. „Nix, platiti pretul afisat. N-are rost sa ne tocmim la bucurie.” Frumusetea a fost livrata la ferma pe un camion platforma, ca un tort de nunta urias. Ziua urmatoare, o doamna draguta care pleca de la centrul de conferinte a observt Porsche-ul si l-a intrebat pe Fritz Bell cui ii apartine. El a zambit si a zis: „Gradinarului"."