Aliati in slujba dreptatii

Descriere

    Volumul al patrulea al seriei Nascuti in ceata     Au trecut trei sute de ani. Scadrial este acum in pragul modernitatii, are cai ferate care dubleaza transportul pe canale, iluminat public electric si inalta primele structuri de zgarie-nori. Kelsier, Vin, Elend, Sazed, Spook si ceilalti au devenit repere istorice sau religioase. In ciuda spectaculosului progres tehnologic, vechile arte magice ale allomantiei si ferochimiei continua sa joace un rol important in aceasta lume renascuta. Iar Waxillium Ladrian are de infruntat multe obstacole ca sa dezlege misterul rapirii unor femei allomante, dar si disparitia unor resurse importante.        „Saga lui Sanderson are personaje complexe si o intriga fascinanta, punand intrebari serioase despre loialitate, credinta si responsabilitate.“ - Publishers Weekly       Brandon Sanderson (n. 1975) a obtinut masteratul in Creative Writing la Universitatea Brigham Young, pe cand facea parte din redactia Leading Edge, revista semiprofesionista de fictiune speculativa a universitatii. A debutat in 2005 cu romanul Elantris. Sanderson a fost ales pentru a scrie volumul final din seria Roata timpului dupa moartea lui Robert Jordan. Este laureat al premiilor David Gemmel Legend (2011 si 2015) pentru roman fantasy si Hugo (2013) pentru nuvela Sufletul imparatului (aparuta in limba romana in anul 2015). Aliati in slujba dreptatii este laureatul din 2013 al Premiului Imaginales. La Editura Trei au aparut primele trei volume ale seriei Nascuti din ceata: Ultimul Imperiu, Fantana Inaltarii, Eroul Evurilor.      Fragment din romanul "Aliati in slujba dreptatii" de Brandon Sanderson:       „Waxillium isi arunca arma in timp ce cadea, Impingand puternic in fata unui hot luat prin surprindere. Ateriza, apoi arunca cartusul gol pe care Wayne i-l daduse mai devreme — cel care continea mesajul — in cel de-al doilea barbat. Impingand in el, transforma cartusul intr-un glont improvizat, izbindu-l de fruntea barbatului si perforandu-i craniul.     Waxillium exercita o forta suficient de mare asupra cartusului, incat aceasta il azvarli intr-o parte. Isi infipse umarul in pieptul barbatului in care aruncase arma. Barbatul se dadu inapoi, poticnindu-se, iar Waxillium isi izbi antebratul — si aparatoarea lui de la metalminte — in capul omului, doborandu-l.     Inca unul, isi spuse el. In spatele meu, la dreapta. Avea fie o lovitura stransa. Waxillium lovi cu piciorul arma pe care o lasase sa cada, intentionand sa Impinga spre ultimul bandit.     Rasuna un foc de arma. Waxillium ramase intepenit, anticipand durerea unu glont care se indrepta spre el. Nu se intampla nimic. Se invarti si-l gasi pe ultimul bandit prabusit peste o masa, sangerand, o arma cazandu-i dintre degete.     Pentru numele Supravietuitorului, ce se...?     Se uita in sus. Marasi se lasa in genunchi pe balconul unde o lasase. Ea adusese pusca de la banditul pe care il nimicise el si, evident, stia cum sa o foloseasca. Chiar si atunci, in timp el privea, ea mai trase o data, doborand banditul din umbra de care amintise Wayne.     Wayne se ridica dupa ce isi dobori cei doi atacatori. Privi confuz pana cand Waxillium arata cu degetul spre Marasi.     — Uau, spuse Wayne, mergand spre el. Incepe sa imi placa de ea din ce in ce mai mult. Categoric, din cele doua, eu as alege-o pe ea daca as fi in locul tau.     Din cele doua.      Steris!     Waxillium injura si sari inainte, aruncandu-se intr-o Impingere de otel peste incapere, spre iesire. Lovi solul alergand si observa cu ingrijorare ca trupul liderului nu era unde il doborase el. Era sange la intrare. Oare il trasesera ei afara? Daca nu cumva... Poate ca ipoteza lui nu era gresita, la urma urmei. Dar la naiba, nu putea da fata cu Miles. Miles era un legiuitor. Unul dintre cei mai buni.     Waxillium iesi brusc afara, in noapte — aceasta iesire de la sala de bal ducea direct in strada. Niste cai stateau acolo legati de un gard si ceea ce parea ca un grup de grajdari stateau pe jos, cu calus in gura si legati.     Steris si banditii care o dusesera afara disparusera. Totusi, el gasi un grup mare de ofiteri de politie care intrau in curte calare.     — Sincronizare perfecta, baieti, spuse Waxillium, asezandu-se pe trepte epuizat.     * * *     — Nu-mi pasa cine sunteti sau cat de multi bani aveti, spuse Brettin. Ati creat aici o mizerie totala, domnule.     Waxillium se aseza pe scaun, ascultand doar cu o jumatate de ureche in timp ce se odihnea cu spatele de perete. Il va durea corpul pana dimineata. Nu-si mai impinsese corpul atat de tare de cateva luni. Avea noroc ca nu isi luxase nimic si nu isi dislocase vreun muschi.     — Aici nu suntem in Tinuturile Necrutatoare, continua Brettin. Credeti ca puteti face tot ce va doriti? Credeti ca puteti, pur si simplu, sa luati o arma si sa faceti dreptate cu mana dumneavoastra?     Stateau in bucatariile de la conacul Yomen, intr-o zona pe care ofiterii de politie o delimitasera pentru interogatorii. Nu trecuse mult timp de la finalul conflictului. Dar era suficient pentru a incepe problemele.”