Asa sa creasca iarba pe noi

Asa sa creasca iarba pe noi

Descriere

Edi, Pisica, Toba, fratii Manzu si Tomi traiesc la periferia Craiovei si se ocupa cu braconajul mai multor specii de pasari pe care le vand apoi, pe filiera interlopa, in Italia. Repovestite de vocea lui Pisica, cel mai fragil si sensibil dintre copii, intamplarile capata dimensiuni dramatice, care dezvaluie si temele profunde ale cartii: sentimentul de vinovatie, dublat de obsesia evadarii intr-o Italie idealizata, taram al visurilor implinite, credinta, singuratatea, descoperirea erotismului. Intr-o atmosfera salingeriana, cu o tensiune si o violenta care plutesc in aer, pentru a izbucni in final cu o forta care deturneaza definitiv vietile tuturor personajelor, romanul lui Augustin Cupsa creeaza o lume intreaga, cu legi nescrise, dar imuabile, un paradis inselator, al inocentilor, cu peisaje mirifice care ascund de fapt raul in formele sale cele mai subtile. Acum sunt departe de casa, dar si acolo m-am simtit de prea multe ori instrainat, nefiind tocmai de-al locului. Craiova a ramas unde am lasat-o, parasita in mijlocul campiilor cu buruieni si maracini, cu drumuri prafuite, cu sine de tren care sclipesc in soarele ucigator, iar timpul ei sta odata cu lucrurile deja traite. Am scris despre Sud pentru ca Sudul e o stare, si chiar daca pleci de acolo, Sudul vine cu tine oriunde te-ai duce. - Cupsa Fragment din carte: "Si nu m-am dus acasa, m-am dus la Edi. Tanti Hriza ne-a pus hainele la zvantat pe marginea unui scaun langa soba, am avut ciorba de raci, ne-am bagat pana la urechi in oala, iar pe mine, asa infometat si zgribulit cum eram, inotand in hainele prea mari ale lui Edi, m-a luat somnul. Edi, bineinteles, nu si-a gasit locul, cel mai rau lucru pentru el era sa stea in casa, s-a foit de colo, colo si a tot mormait si a injurat printre dinti, din bucatarie in hol si din hol la baie si de la baie inapoi, chiar si peste bunica-sa in camera, pana i-a zis asta: Dar mai stai si tu potolit odata. Si atunci si-a facut de lucru pe-afara, cica sa verifice magazia, dar cred ca de fapt s-a dus sa traga cateva fumuri. Am adormit, si lu' tanti Hriza i-a fost mila sa ma trezeasca si nu m-a mai mutat din bucatarie. Iar Edi a sters-o. Pe la patru m-am trezit si am vazut ca hainele lui disparusera de pe speteaza, si nici adidasii nu mai erau sub scaun. De ce esti cumva si dupa aia nu mai esti asa? Altfel esti si altfel sunt lucrurile din jurul tau, se schimba, se fac altele, cand inchizi ochii sau esti cu mintea in alta parte, intorci capul si le vezi la locul lor, le recunosti, le spui oamenilor pe nume, si ei iti raspund, dar stii ca ceva se intampla cu tine si cu ei, fara sa poti sa spui ce. Ca si cum ti s-ar lungi oasele de la maini, de la picioare, cosul pieptului ti s-ar subtia si s-ar intinde ca un fir de guma, si la un capat ti-ar fi capul si la celalalt talpile, si dupa ce deschizi ochii, vezi ca esti exact la fel si te intrebi de ce naiba ai avut impresia asta. Am stat nemiscat si am ascultat ploaia ciupind cu incapatanare, pe intuneric, tiglele, stresinile sparte si burlanul. Apoi, chinuiala obisnuita. Farurile lungi, prelinse de pe tavan pe perete, si zgomotul rotilor prin crustele de noroi cand trecea cate o masina pe strada mare si noaptea stravezie in pauzele dintre ele, cu aburii sub presiune de la Combinat, fosnetul plopilor care-si scuturau frunzele, sirenele indepartate ale marfarelor si florile din perdea proiectate pe tavan si peretele celalalt, deasupra usii, in lumina becului din coltul strazii. Iar eu foindu-ma sub patura si intrebandu-ma fara rost de ce m-a lasat cu curu-n balta Edi, de ce nu mi-a zis ca se duce in Italia, si pentru ce, si acolo cum a fost faza cu Larisa, si cel mai important daca asta nu cumva insemna ca nu fusesem prieteni pe bune. Toate treburile astea faceau parte dintr-o lectie tocita la perfectie. Imi doream al naibii de tare sa ma trezesc si tot ce am patit intre timp sa se dovedeasca doar o inchipuire. Dar daca tot n-aveam din ce sa ma trezesc, atunci macar sa i-o trosnesc cum trebuie, fara manusi, in fata. Uneori imi imaginam ca o sa ma rastesc la el, alteori ca o sa-l iau de sus si o sa-i arunc o ironie nemernica, o sa-l fac sa se simta ca naiba. Foarte rar indrazneam sa ma rasfat cu varianta fantastica, „cinci bucati", ca o sa vina el la mine cu coada intre picioare si o sa deschida fastacit subiectul, iar eu o sa stau si o sa-l ascult binevoitor si pana la urma, dupa ce ma conving ca ii pare sincer rau si el se jura ca suntem prieteni ca pe vremuri, o sa-l iert. (Dar cat de probabil e sa-ti intre cinci bucati, tot atat de probabil era sa obtin regrete de la Edi.) Cand am auzit ca ploaia s-a razletit, m-am sculat si m-am dus la geam, dar cerul statea tot culcat peste case, tot inchis, si mai incolo iar s-a pus sa toarne, doar ca n-a mai fost ploaia aia pisaloaga si rea, ci una cu boabe lungi, plansa, si atunci am stiut ca o se umfle pamantul, o sa se faca mocirla in curte si pe drumuri, si am stiut ca n-aveam cum sa ne intoarcem pe balta prea curand si mi-a fost ciuda ca nu l-am ascultat pe Edi sa adunam plasele si capcanele. "

Pe aceeași temă

Augustin Cupsa