Destinul Coroanei (Seria Jocul Coroanei vol. 2)

Descriere

Destinul coroanei - al doilea volum al seriei Jocul Coroanei RUSIA SE AFLA IN PRAGUL UNEI MARI SCHIMBARI. Incoronarea lui Pasa se apropie, iar Vika este acum Magul Imperial, dar functia pe care o ravnea candva s-ar putea dovedi mai dificila – si mai periculoasa – decat se astepta. Pasa se lupta cu propriile sale probleme – legitimitatea ii este pusa la indoiala, fata pe care o iubeste il uraste si este convins ca prietenul lui cel mai bun a murit. Cand apare un pretendent la tron – iar magia in Rusia incepe sa creasca rapid –, Pasa trebuie sa faca totul pentru a-si pastra pozitia si pentru a-si apara taratul. Pentru Nikolai, sfarsitul Jocului a fost dureros. Desi a reusit sa scape de moarte, Nikolai ramane singur, o umbra ascunsa intr-o lume ireala creata de el insusi. Dar cand primeste o a doua sansa la viata – legata de un pret intunecat –, Nikolai trebuie sa decida cat de departe e dispus sa mearga pentru a se intoarce in lume. Cu revolutia tot mai aproape, cu o noua magie primejdioasa ivita deodata si un tarat usor de cucerit, Vika, Nikolai si Pasa trebuie sa lupte – sau sa infrunte distrugerea nu numai a lumii in care traiesc, dar si a lor insisi. O istorie alternativa memorabila, o carte captivanta si plina de momente surprinzatoare... Fragment din cartea "Destinul Coroanei vol. 2. Seria Jocul Coroanei" de Evelyn Skye "Da, clar, era mai puternic decat fusese cu cateva ore in urma. Poate ca tot ce ii trebuise fusese un pui de somn si ceva timp pentru ca magia sa din trecut - cea pe care o readaptase din vis - sa-l revigoreze. Dar era oare suficient? Ar face bine sa fie. Nu voia sa se gandeasca la ce avea sa insemne daca nu era.  - Sst! facu el spre incertitudinea care tremura inlauntrul lui.  Cand aceasta se linisti, Nikolai incerca sa isi inchipuie ca se trezea, astfel incat sa iasa din vis. Casca. Se intinse. Isi scutura trupul in moduri lipsite de eleganta, care l-ar fi facut sa se simta stanjenit in cazul in care ar fi fost vazut de altcineva.  Insa nimic nu se schimba. Ramase, in mod cert, inconjurat de stepa. Vulturul auriu ateriza langa felinar si il privi cu capul lasat intr-o parte. Haide, fir-ar sa fie! Nikolai isi freca ceafa intepenita. Sa-si foloseasca magia fusese intotdeauna pentru el o a doua natura; magia existase dintotdeauna acolo atunci cand ii facuse trebuinta. Dar era ca si cum magia l-ar fi uitat acum, cand pierduse Jocul, isi pierduse trupul si isi pierduse puterea asupra realitatii. Ori era el cel care uitase magia?  Nikolai se concentra asupra amintirii magiei. Cand era mic si tocmai isi descoperise abilitatile, era incantat nu doar de renghiurile pe care le putea juca altor copii din sat, ci si de senzatia magiei insesi. Da, gandi Nikolai. Asta este ceea ce-mi trebuie. Sa-mi rea-mintesc senzatia ei. Acea calitate matasoasa a fluxului si refluxului sau, caldura puterii ei, subtilitatea atingerii sale aidoma unor aripi de fluture. Isi aminti cum magia il putea sustine precum o maree si cum putea sa-l inunde asemenea unui val urias."