Ruta subterana

Descriere

Romanul Ruta subterana (The Underground Railroad) este considerat cea mai buna carte americana de fictiune a anului 2016. Marturie stau prestigioasele premii si distinctii primite, printre care National Book Award 2016, Pulitzer Prize 2017, Arthur C. Clarke Award 2017 si Andrew Carnegie Medal for Excellence 2017. A atins primul loc in cele mai importante topuri de vanzare de carte americane: bestseller New York Times, Washington Post, Publishers Weekly, Barnes & Noble, Amazon.com – „Best Book of the Year 2016“, The New York Times Book Review – „Best Novel of 2016“. Publicatia USA Today l-a ales pe Colson Whitehead autorul anului 2016. Amazon Studios a cumparat drepturile de ecranizare pentru un serial TV in regia lui Barry Jenkins. Ruta subterana a aparut sau se afla in curs de publicare in peste 40 de tari. „Descoperirea Americii” – asa s-ar mai fi putut numi aceasta carte, o odisee programatica in cautarea unei Americi care se dovedeste iluzorie. Cora, protagonista cartii, este o tanara sclava neagra evadata, care, visand sa ajunga in Nord, strabate mare parte din Statele Unite intr-o calatorie initiatica. Autorul imbina adevarul istoric si fantezia pentru a pune in lumina, intr-o ampla metafora, nu doar obsesiile unei tari, ci si avatarurile naturii umane si, mai ales, relatiile dintre oameni intr-o societate intemeiata pe injustitie si varii inginerii sociale. Traducere si note de Justina Bandol Fragment din roman: "New Yorkul fusese inceputul unei perioade nebune. Ridgeway se specializase in recuperari, indreptandu-se spre Nord cand serifii ii trimiteau vorba ca prinsesera vreun evadat din Virginia sau Carolina de Nord. New York devenise o destinatie frecventa, si, dupa ce-i cunoscuse si alte trasaturi de caracter, Ridgeway se simtise gata sa se mute. Acasa, negotul cu sclavi evadati era simplu. Trebuia sa-i prinzi pe capete. In Nord, metropola colosala, miscarea pentru libertate si ingeniozitatea comunitatii de culoare concurau toate sa-i reveleze adevaratele dimensiuni ale vanatorii. Ridgeway se pricepea la treaba lui. Era vorba mai mult de a tine minte decat de a invata. Abolitionistii si capitanii mercenari ii conduceau pe fugari in porturile orasului. Docherii, hamalii si slujbasii, pe de alta parte, ii furnizau lui informatii, incat el reusea sa-i prinda pe nemernici chiar cand se pregateau sa plece. Negrii liberi isi denuntau semenii africani comparand descrierile fugarilor din gazete cu fiintele care se furisau pe langa bisericile, birturile si locurile de intalnire ale celor de culoare. „Barry e un tanar solid, bine legat, de aproximativ 1,70 m, cu ochi mici infipti sus sub frunte si o privire obraznica." „Hasty e insarcinata in ultima luna si se presupune ca a fost transportata de cineva, caci n-ar fi putut suporta oboseala calatoriei." Barry se incovoiase cu un scancet. Hasty si plodul ei urlasera tot drumul pana la Charlotte. Curand, Ridgeway avea in garderoba personala trei haine bune. Intrase intr-un cerc de vanatori de sclavi, niste gorile inghesuite in costume negre, cu jobene ridicole pe cap. Fusese silit sa demonstreze ca nu era un taranoi, dar numai o data. impreuna cu ei, urmarea fugarii zile la rand, ascunzandu-se in preajma locurilor unde munceau acestia pana cand li se ivea prilejul, dand buzna in cosmeliile lor noaptea ca sa-i rapeasca. Dupa ce petreceau ani intregi departe de plantatie, dupa ce-si luau nevasta si-si faceau o familie, sclavii se convingeau singuri ca sunt liberi. Ca si cum proprietarii ar fi putut uita vreodata ce detineau. Iluziile acestea ii faceau prada usoara. Ridgeway ii desconsidera pe cei care prindeau negri asa cum o faceau bandele din Five Points, care legau fedeles oameni liberi si-i tarau in Sud ca sa-i vanda la licitatie. Astea erau purtari josnice, purtari de patrula. El era acum vanator de sclavi.  New York City era o fabrica de abolitionism. Juratii trebuiau sa-si puna. semnatura inainte ca el sa aiba voie sa-si duca victimele in Sud. Avocatii abolitionisti ridicau baricade de hartogareala — in fiecare saptamana cate o noua stratagema. New Yorkul era un stat liber, sustineau ei, si orice persoana de culoare devenea ca prin farmec libera in clipa cand punea piciorul pe teritoriul lui. Exploatau discrepantele usor de inteles dintre descrierile din anunturi si infatisarea individului de sub ochii juratilor — exista vreo dovada ca acest Benjamin Jones era chiar Benjamin Jones cel cautat? Majoritatea plantatorilor nu puteau deosebi un sclav de altul, chiar si dupa ce le luau pe femei in patul lor. Nu e de mirare ca pierdeau socoteala bunurilor detinute. Totul devenea un joc, sa-i smulga pe negri din inchisoare inainte ca avocatii sa scoata din maneca ultima scamatorie. Prostia cu pretentii nobile impotriva puterii banului. De dragul bacsisului, arhivarul orasului ii informa in soapta despre ultimii fugari inchisi si le semna repede eliberarea din custodie. Ei erau deja la jumatatea drumului catre New Jersey inainte ca abolitionistii sa se dea macar jos din pat. "