Recunostinta

Descriere

    Cuvant inainte de Kate Edgar si Bill Hayes       „Am daruit dragoste si am primit dragoste in dar; am fost binecuvantat cu multe lucruri minunate, si la randu-mi am intors lumii din zestrea mea. Mai presus de orice, am fost o fiinta ganditoare, un animal cu ratiune, nascut pe o planeta frumoasa, ceea ce in sine e un privilegiu enorm si o aventura unica.“     Cele patru eseuri reunite in aceasta carte au fost scrise de Oliver Sacks intre anii 2013 si 2015 si au aparut mai intai in The New York Times, bucurandu-se de un enorm succes. Ele oglindesc intreaga sa existenta si in acelasi timp pot fi privite ca o oda adusa unicitatii fiecarei fiinte umane si ca o marturie de recunostinta pentru darul vietii.     „Spre deosebire de alti scriitori care au dat marturie despre moarte privind-o drept in ochi, Sacks nu a insistat pe tema bolii lui, a greutatilor fizice si spirituale pe care le infrunta. Nu numai ca a reusit sa-si gaseasca linistea interioara, dar a transpus-o splendid in aceste eseuri. A descoperit cum poti privi pozitiv orice lucru, inclusiv propria fragilitate resimtita tot mai acut. Paginile lui delicate le ofera cititorilor acelasi sentiment de impacare si, intr-adevar, de recunostinta.“ (New York Magazine)     „Recunostinta este o carte mica, dar in paginile ei bate o inima uriasa. Cele patru eseuri scrise de Oliver Sacks in ultimii doi ani inainte sa fie rapus de cancer constituie o autobiografie sintetica si in acelasi timp o splendida meditatie despre ce inseamna sa duci o viata frumoasa.“ - The Washington Post Fragment din carte: "ACUM O LUNA MA SIMTEAM IN PUTERE, CHIAR sanatos tun. La 81 de ani, inca inot zilnic mai bine de un kilometru. Dar norocul m-a parasit - cu cateva saptamani in urma am aflat ca au aparut metastaze la ficat. Acum noua ani am descoperit ca am o tumoare rara la ochi, un melanom ocular. In urma radiatiilor si interventiei cu laser pentru indepartarea tumorii mi-am pierdut vederea la acel ochi. Dar, desi melanomul ocular ajunge la metastaza in cel mult 50% dintre cazuri, tinand cont de particularitatile cazului meu, probabilitatea era cu mult mai mica. Ma numar asadar printre nenorocosi. Sunt recunoscator ca, dupa descoperirea bolii, am avut parte de noua ani in care am fost sanatos si am putut munci, dar iata-ma acum in pragul mortii. Cancerul mi-a luat in stapanire o treime din ficat si, cu toate ca acest tip anume de cancer poate fi incetinit, e imposibil de suprimat. Imi revine acum sa aleg in ce fel voi trai lunile care-mi raman de trait. Ar trebui sa fie in cel mai plin, mai profund si mai productiv mod cu putinta. Imi dau curaj, in acest sens, vorbele unuia dintre filozofii mei preferati, David Hume, care, la varsta de 65 de ani, afland ca sufera de o boala letala, si-a scris o scurta autobiografie, intr-o singura zi a lunii aprilie 1776. A intitulat-o Viata mea. "In momentul acesta ma astept la un deznodamant rapid", scria el. "Nu am suferit prea mult din cauza acestei boli si, ceea ce este mai ciudat, starea mea de spirit nu a fost afectata nici un moment. [...] Am aceeasi ardoare in ceea ce priveste studiul si sunt la fel de vesel cand ma aflu in compania celorlalti." Am avut noroc sa apuc 80 de ani, iar cei cincisprezece ani care mi-au fost ingaduiti in plus fata de cele sase decenii si jumatate ale lui Hume au fost rodnici si plini de iubire. In acest timp am publicat cinci carti si mi-am scris autobiografia (ceva mai lunga decat cele cateva pagini ale lui Hume); alte cateva carti sunt aproape terminate. "Sunt [...] un om cu un temperament echilibrat", scria Hume in continuare, "deschis, sociabil si vesel, capabil de atasament, tolerant si predispus la o moderatie deosebita in ce priveste toate pasiunile pe care le-a nutrit". In acest punct incep deosebirile dintre mine si Hume. Am avut si eu parte de relatii de afectiune si prietenie si, la fel, nu am tinut pica nimanui; in schimb, as putea spune (iar cei care ma cunosc pot sa depuna marturie) ca numai cumpatata nu-mi e firea: dimpotriva, am un temperament navalnic, ma entuziasmez peste poate, iar in toate lucrurile care ma pasioneaza ma manifest cu cea mai mare lipsa de masura. Exista totusi o fraza in textul lui Hume la care subscriu in mod special: "Este greu de crezut ca cineva poate sa fie mai detasat de viata decat sunt eu acum." "