Idiotul

Descriere

    „Ideea principala a romanului este infatisarea unui om intru totul sublim. Nimic nu-i mai greu pe lume mai ales acum... Voi aminti ca, dintre chipurile sublime ale literaturii crestine, cel mai apropiat de desavarsire este al lui Don Quijote. Dar acesta este sublim numai pentru ca, in acelasi timp, este si ridicol. Pickwick al lui Dickens este si el ridicol, tocmai prin asta cuceritor. Pe cand la mine nu exista nimic, nimic asemanator...” - F.M. Dostoievski     „Cand Rusia, si apoi intreaga lume, au luat cunostinta de operele lui Dostoievski, impresia generala a fost atat de puternica, atat de noua si de originala, incat toata lumea a fost de acord ca in autorul Amintirilor din Casa mortilor, al romanelor Crima si pedeapsa, Idiotul si Fratii Karamazov, realismul rus si european castigase pe unul din reprezentantii lui cei mai de seama, un scriitor genial caruia nu-i puteau fi alaturate decat putine alte figuri din intreaga galerie a literaturii moderne. Adancimea si precizia cunoasterii sale psihologice, intensitatea zguduitoare a situatiilor evocate de el, insemnatatea dobandita pentru fiecare din cititorii lui de analizele sale morale au dat operelor lui Dostoievski caracterul unor mari evenimente ale secolului." - Tudor Vianu     „Un scriitor al carui interes se indreapta mai degraba catre conditia umana mizera, catre pacat, viciu si catre haurile poftei trupesti si ale patimii, decat catre nobletea sufletului si a trupului." - Thomas Mann     „Dostoievski este singurul psiholog de la care mai pot invata ceva." - Friedrich Nietzsche Autor recomandat de George Banu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".     Fragment din romanul "Idiotul" de F.M. Dostoievski:     „— Ti-ai pierdut mintile? striga printul aproape sarind in sus. Ce ti se imputa si cine-ti imputa?     — Cei de acasa, toti, mama, surorile, tata, printul S., chiar si uraciosul acela de Kolea al dumitale! Chiar daca n-o spun pe fata, dar o gandesc. Le-am spus-o verde in ochi, si mamei si tatei. Maman a zacut bolnava toata ziua; a doua zi, tata si Alexandra mi-au spus ca nici nu-mi dau seama de sensul cuvintelor pe care le indrug. Le-am raspuns raspicat ca se inseala, ca inteleg totul, sensul tuturor cuvintelor, ca nu mai sunt o fetita si ca inca de acum doi ani am citit doua romane de Paul de Kock, anume ca sa aflu tot. Maman, cand a auzit, era cat pe ce sa lesine.     O idee nostima il strafulgera pe Miskin. Se uita atent la Aglaia si un zambet ii flutura pe buze.     Nici nu-i venea a crede ca in fata lui era fata cea mandra care odata ii citise cu atata dispret scrisoarea lui Gavrila Ardalionovici. Nu putea sa inteleaga cum sub aceasta frumusete severa si aroganta se poate ascunde un suflet de copil, care, de fapt, nici acum nu era in stare sa patrunda sensul tuturor cuvintelor.     — Ai stat mereu acasa, Aglaia Ivanovna? o intreba el. Vreau sa spun, adica, n-ai frecventat nici o scoala, n-ai urmat vreun curs la nici un internat sau institut?     — Nu, niciodata; am fost tinuta acasa ca intr-o eprubeta si din eprubeta pasesc direct in casnicie; de ce zambesti mereu? Mi se pare ca dumneata iti bati joc de mine si ca te-ai dat de partea lor, spuse fata, incruntandu-si amenintator sprancenele. Nu ma supara, si asa nu prea stiu ce se petrece cu mine... Pun ramasag ca ai venit aici pe deplin incredintat ca sunt indragostita de dumneata si ca te-am chemat la o intalnire de dragoste, sfarsi ea cu glas taios, iritata la culme.     — Intr-adevar, ieri ma gandeam cu teama sa nu fie asa cum spui, marturisi cu candoare printul (parea foarte incurcat), dar astazi sunt incredintat ca dumneata...     — Cum? striga Aglaia si buzisoara de jos incepu deodata sa-i tremure. Ti-era teama ca nu cumva eu... ai indraznit sa te gandesti ca eu... Doamne! Ti-ai inchipuit poate ca, invitandu-te aici, am vrut sa te atrag intr-o cursa, ca sa fim surprinsi aici si sa fii astfel silit sa ma iei in casatorie...     — Aglaia Ivanovna! Ar trebui sa-ti fie rusine sa vorbesti asa. Cum de a putut sa incolteasca in inima dumitale neprihanita un gand atat de meschin? Pun ramasag ca nu crezi un cuvant din cele ce spui si... nici macar nu-ti dai seama ce spui!     Aglaia ramase cu ochii in pamant, speriata parca de cele ce a spus.”