Stasiland. Povesti din spatele Zidului Berlinului

Descriere

    In 1989, Zidul Berlinului a cazut. La scurta vreme dupa aceea, cele doua Germanii s-au reunificat, iar Germania de Est a incetat sa existe. Bestsellerul Annei Funder, Stasiland, ne aduce povesti extraordinare din viata reala, asa cum era ea in fosta Germanie de Est. Se intalneste cu Miriam, care a incercat sa fuga in Germania de Vest cand avea doar saisprezece ani; ne spune povestea trista a lui Frau Paul, care a fost despartita de copilul ei la Zidul Berlinului si se imbata cu legendarul „Mik Jeger al Estului“, pe care autoritatile l-au declarat – informandu-l si in persoana – mort. Si se intalneste si cu insisi membrii Stasi, in continuare foarte mandri de metodele lor de supraveghere. Povestirea plina de forta a lui Funder despre o lume plina de brutalitate a intrat in randul operelor clasice ale contemporaneitatii.     "Lirica, amara, amuzanta si trista, scrierea sa le permite multor martori sa se elibereze a doua oara de poveara trecutului." - The Observer     "O carte fascinanta... Nu ma pot gandi la o introducere mai buna in realitatea brutala a represiunii din Germnaia de Est.: - The Sunday Telegraph     Fragment din volumul "Stasiland. Povesti din spatele Zidului Berlinului" de Anna Funder:       „Dureaza mai putin de doua ore sa ajungi de la Leipzig la Berlin, dar Miriam nu mai fusese niciodata acolo. Singura intr-un oras atat de mare, si-a cumparat o harta de la gara.     - Voiam s-arunc o privire spre frontiera, in cateva locuri. Ma gandeam: nu se poate asa ceva, trebuie sa existe undeva un loc, pe unde sa poti trece peste monstruozitatea aia.     La Poarta Brandenburg, a ramas uimita de faptul ca ajunsese efectiv langa Zid. Nu-i venea sa creada c-o lasasera gardienii sa se-apropie atat de mult. Dar era prea drept si prea inalt ca sa poata fi escaladat. Mai tarziu, a aflat ca, in portiunea respectiva, toate instalatiile de frontiera erau amplasate dincolo de Zid.     - Chiar dac-as fi fost in stare sa ma catar pana sus de tot, n-as fi reusit decat sa-mi scot capul deasupra si sa le fac „Salut!”, uite-asa, cu mainile, gardienilor estici - si-si flutura ambele brate, in timp ce ridica din umeri.     La caderea serii, sansele pareau si ele din ce in ce mai sumbre. Zice:     - Nu reusisem sa gasesc nici o fisura-n toata chestia aia.     Era infrigurata si nefericita. S-a urcat in metroul de suprafata, care s-o duca pana-n Alexanderplatz, de unde urma sa ia trenul regional inapoi spre casa. Era intuneric, iar ea se ducea sa se intoarca la inchisoare. Trenul se strecura printre cladiri ca printr-o ecluza, pe linia lui suspendata. Blocuri de-o parte si de alta, cu fatade de beton neted si ferestre dreptunghiulare, de cate cinci niveluri toate. Unele ferestre luminate, unele intunecate; unele cu plante, unele fara. Pe urma, brusc, peisajul s-a schimbat. I-a luat ceva timp sa observe pe-ntuneric, dar dintr-odata a vazut ca trecea pe deasupra unui gard inalt din plasa de sarma.     - Ce m-am gandit: daca eu trec pe-aici, pe langa ditamai gardul de sarma, pe care as putea sa-l si ating cu mana, pai, atunci Berlinul de Vest ar trebui sa fie chiar dincolo, de cealalta parte a gardului.     A coborat din tren, a trecut pe celalalt peron si s-a urcat in alt tren, in directia opusa. Era chiar asa, cum i se paruse de prima data: un gard inalt din plasa de sarma. A coborat iar, a schimbat trenurile si a luat-o inapoi, de asta-data coborand la statia Podul Bornholmer. Mai tarziu, am cautat si eu podul Bornholmer pe o harta a orasului. Auzisem de el si credeam ca era unul dintre punctele pe care Germania de Est si Germania de Vest le foloseau pentru a face schimb de spioni. Acum, nu mai vad nimic altceva, cand desfac o harta a orasului, decat acest pod. E ca si cum ai observa, la un moment dat, ca o persoana are un ochi putin stramb, si pe urma nu mai vezi nimic altceva la chipul respectiv.     Rareori se intampla ca o linie de tren din Est si o linie de tren din Vest sa se intalneasca, in Germania divizata. La podul Bornholmer, chiar si acum, linia de tren din Vest face o bucla mare dinspre nord-vest catre sud-vest, iar linia de tren din Est o alta bucla mare, dinspre sud-est catre nord-est. Formele pe care le au, pe harta, seamana cu doua profiluri mari de fete care se pupa nas-in-nas, ca la populatia maori.     La podul Bornholmer, granita trecea, macar teoretic, de-a lungul spatiului dintre liniile de tren. In alte locuri din Berlin, granita, care insemna si Zidul, arata ca o rana lunga prin trupul metropolei. Zidul strabatea case, trecea de-a lungul strazilor, de-a lungul canalelor si bloca liniile de tren subterane. Aici, insa, in loc sa taie linia de tren, est-germanii construisera cele mai multe fortificatii ale Zidului inaintea liniei de tren de pe partea de Est, ingaduindu-le trenurilor din Est sa ajunga pana la celalalt zid, la capatul fasiei mortii.”