Zile birmaneze

Descriere

Clubul European este locul in care colonialistii britanici vin sa-si treaca plictisul, dar si mirajul micilor afaceristi birmanezi cu ambitii mari. John Flory, negustorul britanic de cherestea care-si petrece zilele la Club alaturi de conationalii sai, este protagonistul romanului Zile birmaneze si modelul in jurul caruia graviteaza universul coloniei schitat de George Orwell. Ajuns la virsta marilor indoieli, John urmareste apatic jocul machiavelic al lui U Po Kyin si dovezile induiosatoare de prietenie ale amicului sau, doctorul Veraswami, si spera sa-si gaseasca raspunsurile la intrebari alaturi de frumoasa si ezitanta Elizabeth. Traducere din limba engleza si note de Gabriela Abaluta Fragment din carte: "Se aclimatizase in Birmania. Trupul i se acordase la ritmurile ciudate ale anotimpurilor tropicale. In fiecare an, din februarie pina in martie, soarele ardea pe cer ca un zeu minios si apoi, pe neasteptate, batea musonul spre est, la inceput in rabufniri scurte, apoi intr-o revarsare continua ce imbiba totul pina cind nici imbracamintea, nici patul, ba nici chiar hrana nu pareau sa se mai usuce vreodata. Continua sa fie foarte cald, o canicula apasatoare, ingreunata cu vapori. In jungla potecile mai joase se transformau in mlastini, iar cimpurile de orez deveneau mari intinderi de apa baltita mirosind a urina de vite si soareci. Cartile si cizmele prindeau mucegai. Birmanezi goi, cu palarii largi din frunze de palmier, arau cimpurile de orez, minindu-si bivolii prin apa ce ajungea pina la genunchi. Mai tirziu, femeile si copiii plantau rasadurile verzi de orez, ingropind fiecare planta in noroi cu furci cu trei dinti. In iulie si august ploaia nu se oprea aproape deloc. Apoi, intr-o buna noapte, in inalt se auzea tipatul unor pasari invizibile. Becatele se-ndreptau in zbor spre sud, venind dinspre Asia Centrala. Ploile se domoleau treptat si incetau prin octombrie. Cimpurile se uscau, orezul se cocea, copiii birmanezi jucau sotronul cu seminte de gogyin si inaltau zmeie in adierea racoroasa a vintului. Era inceputul unei ierni scurte, cind Birmania Superioara parea bintuita de stafia Angliei. Florile salbatice infloreau pretutindeni, nu chiar aceleasi cu cele din Anglia, dar foarte asemanatoare lor: caprifoi in tufe dese, trandafiri salbatici cu miros de pere, pina si violete in cotloanele mai intunecate ale padurii. Soarele se rotea mai jos pe cer, iar noptile si zorile erau foarte reci, cu ceturi alburii ce se strecurau prin vai ca aburii dintr-un urias ibric. "