Capitole din autobiografia mea

Descriere

In volumul sau autobiografic, Mark Twain se prezinta cititorului intr-o lumina inedita. Intr-o proza spumoasa, plina de ironie si autoironie, scriitorul american povesteste cu naturalete evenimente stanjenitoare ori neobisnuite din propria copilarie si tinerete, isi admite neajunsurile si defectele, zugraveste caracterul pitoresc al locuitorilor din zonele rurale americane. Mark Twain se dezvaluie atat ca om de lume si prieten, cat si ca sot si tata iubitor, iar pasajele din jurnalul fiicei sale favorite, pe care autorul le include in volumul de fata, sunt marturii pretioase si emotionante despre viata intima a unui autor american legendar. In Capitole din autobiografia mea straluceste mai putin scriitorul Twain si se contureaza mai mult omul Twain, care nu si-a pierdut niciodata latura ludica, ba chiar a imbratisat-o, transformand-o in vocatie. Pisicile mele se mai aseamana cu fiintele umane si intr-un alt fel: cand Cenusa incepe sa faca parada cu sentimentele sale prefacute, celelalte din gasca se iau dupa ea, ca sa fie si ele in rand cu lumea. La fel fac si oamenii care se tem sa nu ramana in afara grupului; oricare ar fi moda, ei se conformeaza, fie ca le place acea moda, fie ca nu, pentru ca le lipseste curajul de a o ignora si de a-si croi propriul drum. Tuturor le-ar placea sa imbrace haine largi si confortabile, colorate si spectaculoase, si asa au si facut pana acum un secol, cand un rege sau un alt magar cu influenta a introdus nuantele sobre, disconfortul si uratenia in imbracamintea masculina. Publicul docil a capitulat in fata acestui afront; in consecinta, inca ne aflam in aceasta odioasa captivitate si probabil ca tot aici vom ramane pentru mult timp. In ceea ce priveste imitatia slugarnica, omul intrece maimuta de fiecare data. Omul de rand este lipsit de opinii independente. Nu e interesat sa nascoceasca o parere proprie, prin analiza si reflectie, ci e doar nerabdator sa afle ce parere are vecinul sau si sa o adopte cu slugarnicie. Mama a avut destul de multa bataie de cap cu mine, dar cred ca i-a placut. Fratele meu, Henry, nu-i facea nicio problema. El era mai mic cu doi ani decat mine si cred ca monotonia neintrerupta a bunatatii, sinceritatii si supunerii sale ar fi fost un calvar pentru ea, daca nu as fi asigurat eu diversitatea, tragand spre cealalta directie. Eram un tonic pretios pentru ea. Am fost intotdeauna un om distrat. M-am nascut asa; de aceea, comiteam constant, aproape fara sa-mi dau seama, tot felul de delicte minore care aduceau asupra mea umilinte. Acestea ar fi trebuit sa ma umileasca, dar nu o faceau, pentru ca nu realizam ce se intampla. - Mark Twain, Capitole din autobiografia mea Fragment din cartea "Capitole din autobiografia mea", de Mark Twain "AM FOST intotdeauna un om distrat. M-am nascut asa; de aceea, comiteam constant, aproape fara sa-mi dau seama, tot felul de delicte minore care aduceau asupra mea umilinte. Acestea ar fi trebuit sa ma umileasca, dar nu o faceau, pentru ca nu realizam ce se intampla. Livy insa realiza; de aceea, sarmana de ea avea de infruntat umilintele; ea, care nu le provoca si nu le merita. Spunea mereu ca sunt cel mai dificil copil al ei. Era foarte sensibila in legatura cu mine. O nelinistea sa ma vada facand lucruri necugetate, care imi aduceau critici, asa ca avea mereu grija sa ma protejeze in fata delictelor despre care vorbesc. Inainte de a pleca din Hartford catre Washington, mi-a spus: - Am scris un scurt avertisment si ti l-am pus in buzunarul vestei. Cand o sa te imbraci pentru receptia autorilor de la Casa Alba, o sa-ti bagi degetele in buzunarele vestei, cum iti e obiceiul, si vei gasi biletelul acolo. Citeste-l cu atentie si fa cum scrie acolo. Eu nu voi putea fi cu tine, asa ca imi voi delega datoriile strajeresti acelui biletel. Daca ti-as oferi verbal avertismentul, ti-ar iesi din cap in cateva minute. Era in perioada primului mandat al presedintelui Cleveland. Nu ii vazusem niciodata sotia - tanara, frumoasa, intelegatoarea, blanda si fascinanta lui sotie. Intr-adevar, imediat dupa ce m-am imbracat pentru a porni catre Casa Alba, am gasit acel biletel, de care uitasem de mult. Era un biletel grav si serios, ca si autoarea lui, dar m-a facut sa rad. Seriozitatile blande ale lui Livy aveau deseori acest efect asupra mea, pe care cu greu l-ar fi produs cele mai reusite glume ale unui umorist profesionist; nu prea rad cu usurinta."