Viata mea
Descriere
In acest volum avem privilegiul de a face cunostinta cu Charles Darwin nu doar in calitate de om de stiinta, ci si ca prieten, ca tata, ca sot si fiu iubitor. Darwin ne face partasi la existenta sa de zi cu zi, ne impartaseste metodele sale de lucru, amintiri dragi din copilarie si din tinerete – toate acestea facând din Viata mea o carte induiosatoare si totodata captivanta. Francis, unul dintre fiii naturalistului, intervine cu un text propriu, oferind o perspectiva inedita si bine-venita asupra caracterului si stilului de viata al tatalui sau. De asemenea, Francis ofera informatii despre arborele genealogic al naturalistului, precum si despre personalitatea bunicului si a tatalui acestuia. Mintea indrazneata si neobosita, integritatea si simplitatea caracterului lui Charles Darwin sunt dezvaluite in aceasta relatare personala a vietii sale. Pasiunea lui pentru stiintele naturale i-a animat existenta, dar nu l-a impiedicat sa se bucure din plin de familie si prieteni, precum si de mici placeri precum lectura romanelor sau muzica. * „Nu cred sa existe modalitate mai buna de a-mi petrece viata decat aducandu-mi mica mea contributie pe taramul stiintelor naturii. Cred ca am facut-o cum m-am priceput mai bine, iar criticii pot spune ce vor, dar nu imi vor zdruncina aceasta convingere.” „Dar nu m-am dedat niciunei alte activitati cu atata pasiune la Cambridge, nicio alta activitate nu mi-a oferit atata placere precum colectionarea gazelor. Era vorba despre simpla placere de a colectiona, caci nu le disecam si nu comparam decat arareori caracteristicile exterioare cu descrierile publicate.” „Uitandu-ma in urma, acum imi dau seama ca dragostea mea pentru stiinta a prevalat treptat asupra tuturor celorlalte pasiuni." - Charles Darwin, Viata mea Fragment din cartea "Viata mea" de Charles Darwin: "Era profund religios si atat de habotnic, incat mi-a spus intr-o zi ca ar fi mahnit daca s-ar modifica un singur cuvant din cele 39 de articole fondatoare ale Bisericii Anglicane. Calitatile lui morale erau intru totul admi-rabile. Era complet strain de vanitate, ca si de oricare alt sentiment meschin; si nu am vazut niciodata un om care sa dea atat de putina importanta propriei persoane si propriilor griji. Era mereu intr-o dispozitie sufleteasca buna, avea maniere dintre cele mai cuceritoare si curtenitoare; cu toate acestea, am observat ca orice act de rautate il facea sa se indigneze vehement si sa treaca prompt la fapte. Odata, pe cand ma aflam in compania lui, am vazut pe strazile din Cambridge o scena oribila, aproape ca cele din timpul Revolutiei Franceze. Doi jefuitori de cadavre fusesera arestati si, in timp ce erau dusi la inchisoare, multimea i-a smuls de sub protectia politistului si i-a tarat de picioare pe drumul pietruit si plin de noroi. Erau murdari de noroi din cap pana-n picioare, iar fetele le sangerau - fie deoarece fusesera loviti, fie din cauza pietrelor; aratau ca niste cadavre, dar din pricina multimii, am intrezarit doar fugitiv acele fiinte nefericite."