Dragonul cu inima de ciocolata
Descriere
Dragonul cu inima de ciocolata este povestea lui Aveturine, o „dragonita” care este transformata in fata de un vrajitor al mancarii. Cu toate acestea, in sufletul ei deopotriva feroce si adorabil, ramane un dragon ADEVaRAT. O combinatie incantatoare si delicioasa de magie condimentata cu aventura si o inima dulce si calda precum ciocolata topita. - Sarah Prineas, autoarea cartii The Magic Thief si a seriei Winterling Stephanie Burgis a creat un personaj impulsiv, cu un temperament demn de sufletul sau de dragon... Cititorii vor urmari cu sufletul la gura pataniile prin care trece Aventurine in aceasta carte plina de culoare. O poveste atractiva pentru fanii tineri ai genului fantasy. - Booklist Aventurine nu este genul de dragon care sa reziste prea mult timp in pestera din munte, in care locuieste familia sa. Parintii ei spun ca este prea tanara ca sa zboare de una singura, dar ea se simte feroce si curajoasa. in plus, se considera pregatita sa dovedeasca acest lucru capturand cea mai periculoasa prada dintre toate: un om. Insa cand omul prins o convinge sa bea ciocolata calda vrajita, Aventurine se transforma intr-un pui de om, intr-o o fetita pricajita, de doar 12 ani, cu dintii mici si tociti, care nu poate sa sufle foc si care nu mai are gheare pe care sa le foloseasca in lupta. Cu toate acestea, Aventurine ramane cea mai feroce creatura din munti si isi gaseste adevarata pasiune: ciocolata. Tot ce trebuie sa faca este sa invete sa mearga pe doua picioare pana la orasul oamenilor, ca sa devina ucenic (cuvant de care nu are habar) intr-o ciocolaterie (cuvant care suna delicios). Este sigura ca astfel va cuceri imediat lumea cea noua. Salbatica si nesabuita, tanara Aventurine face ravagii in orasul oamenilor si are surpriza sa gaseasca o prietena adevarata, dar si tradare, inselaciune, ciocolata delicioasa si o revelatie neasteptata despre ce inseamna sa fii deopotriva om si dragon. Stephanie Burgis provine dintr-o familie mare, zgomotoasa si iubitoare. Este foarte apropiata de cei doi frati ai sai, asa ca nu este o surpriza pentru nimeni faptul ca in multe dintre cartile sale vorbeste despre familie. A crescut in East Lansing, Michigan, si a fost indragostita de carti – spre norocul ei, familia sa mergea saptamanal la biblioteca locala. Pentru ca tatal sau i-a citit Stapanul inelelor si Mandrie si prejudecata cand inca nu implinise 1 an, au inceput sa-i placa inca de mica aventurile fantastice si comediile romantice de secol XIX. Acum are dubla cetatenie, americana si engleza – s-a nascut in America, dar locuieste in tara Galilor, alaturi de sotul ei, cei doi baieti ai lor si o pisica tigrata, pe nume Pebbles. Fragment din cartea "Dragonul cu inima de ciocolata" de Stephanie Burgis "Omul s-a tras cativa pasi mai in spate, holbandu-se la mine. Am ignorat faptul ca a batut in retragere. Aveam destul timp sa-l prind mai tarziu. Nu imi mai pasa decat de oala agatata deasupra focului, de recipientul din care se ridica aburul care-mi gadila toate simturile si care imi dadea o senzatie atat de minunata, incat nici nu eram in stare sa incerc sa ghicesc ce era inauntru. Lichidul pe care-l vazusem mai devreme fusese alb, insa acum, pe masura ce ingredientul nou si misterios se dizolva, se nasteau si dispareau spirale maroinchis. - Ce ai pus in oala asta? l-am intrebat. - Aici? a raspuns el. Ciocolata. - Ciocolata? Nu mai auzisem niciodata de ciocolata. Nici macar Jasper nu imi vorbise despre ciocolata, el care citise toate cartile de filosofie umana pe care reusise sa puna gheara. Cum de puteau filosofii lui sa fie atat de fericiti la gandul ca se pot hrani cu plante si sa ignore complet ceva infinit mai delicios? Am coborat botul spre oala cat de aproape am putut, fara sa o daram. Apoi am inspirat adanc pe nas. Era raiul! Din mine a iesit un mormait adanc de dorinta, care a umplut poiana cu sonoritatile lui. - Asta este ciocolata? Nu puteam sa o duc acasa la familia mea, cel putin nu in forma lichida, insa oricum nu conta. Ei nu mancau decat carne. Desigur, pana acum, nici eu nu-mi dorisem altceva in afara de carne, fie ea carbonizata sau doar usor parjolita. Credeam ca nu exista ceva mai gustos. Acum totusi trebuia sa aflu ce gust avea ciocolata. Simteam ca nu aveam sa mai rezist nicio clipa fara sa stiu asta. Mi-am indoit gatul in unghiul perfect, m-am aplecat in fata si..."