Adevarul, mai frumos decat legenda

Adevarul, mai frumos decat legenda

Descriere

Dupa mai bine de patru decenii petrecute pe scena teatrului si pe platourile de filmare, Ion Dichiseanu isi spune povestea vietii. Dupa copilaria petrecuta la Adjud alaturi de cei opt frati, urmeaza anii grei de razboi, cind familia ajunge intr-un lagar din Austria. La intoarcerea in tara, Ion se inscrie, la sugestia tatalui sau, la Politehnica, dar isi da repede seama ca adevarata lui vocatie este actoria si da examen la IATC. Asa incepe o cariera care ii va aduce celebritatea. Ion Dichiseanu ne delecteaza cu anecdote de pe platourile de filmare la Batalia pentru Roma, Dincolo de bariera, Toate pinzele sus!, din calatoriile sale prin lume si de la intilnirile cu vedete precum Jean-Paul Belmondo, Yves Montand, Omar Sharif sau Ursula Andress.   „Beau o cafea la Time Out, intr-un fel de solitudine asumata. Time Out se afla pe Calea Mosilor, la intrarea pe Strada Olari, si are un nume promitator. Sugestia de a te plasa in afara timpului suna ca un fel de vraja, ca o magie. O promisiune mai mult de raminere decit de intoarcere in timp. Imi place numele cafenelei, dar ma si obsedeaza, pentru ca, iata, m-am hotarit sa astern pe hirtie ginduri si amintiri mai vechi sau mai noi. Ar fi pretentios sa le zic memorii. E ceva mai degraba in stil time out. Adica o pauza de reflectie in care trecutul se revarsa in prezent, iar prezentul se intoarce in trecut. Peste aceste amintiri nu va cadea niciodata cortina.” (Ion Dichiseanu) Fragment din carte: „Filmari la Moscova Ne-am intors acasa cu sufletul plin. Vara trecuse si am avut bucuria unui nou inceput de stagiune. Un rol nou. Jucam in Oedip rege, Femeia indaratnica, Vlaicu Voda, iar acum cunoscuta si apreciata regizoare Sanda Manu voia sa ma distribuie in rolul Armand din Colombe de Jean Anouilh. Cum am spus, la Paris cumparasem un volum de teatru de Anouilh, asa ca stiam textul. Asa cum stiam si Ciocarlia, Becket, Calatorul fara bagaje, Salbatica, Intalnirea de la Senlis — stiam unele piese de la institut, dar inca nu jucasem nici un personaj din opera dramaturgului francez. Ce este Colombe? Este povestea unei tinere florarese care ajunge in mediul teatral parizian, devenind rafinata, dar frivola, si provocandu-i multa suferinta sotului ei, Julien, un om pur si moral. Initial, cum am spus, am fost distribuit in rolul lui Armand, fratele lui Julien, un tip dezinvolt, cu un fizic foarte agreabil, sarmant, dar fara sensibilitatea si profunzimea lui Julien. Au inceput repetitiile... Ca sa fiu sincer, nu ma simteam prea bine in rol. Am incercat sa ma apropii cat mai mult de trasaturile de caracter ale personajului, desi era un contre-emploi. Insa, dincolo de facilul, de superficialitatea personajului, eu tratam rolul cu toata seriozitatea. Nu-mi era usor. Dupa un numar de repetitii, la orice spectacol avea loc vizionarea cu consiliul artistic. Adica directorii teatrului, regizorii si actorii de frunte isi exprimau punctul de vedere moupra stadiului repetitiilor. Consiliul avea si putere de decizie in privinta unor modificari de distributie. In felul ocesta s-a produs si o prima schimbare in distributie: a fost invitata Rodica Tapalaga in locul Elenei Ioachim-Caragiu. In spectacol mai jucau Natasa Alexandra, Constantin Brezeanu, Marietta Rares, Aurel Rogalski, Mihai Heroveanu. Imi amintesc momentul in care, nu stiu din ce motive, fratele meu Julien, interpretat de Stefan Iordache, nu a placut consiliului artistic si am fost distribuit eu in rolul respectiv, iar in locul meu, in rolul lui Armand, a intrat Cristea Avram. Am avut un sentiment de jena fata de colegul si prietenul meu, dar si o bucurie artistica pentru rolul pe care urma sa-l joc, caci mi se potrivea mai bine. Dupa multe cautari de nuante, conduse cu maiestrie de Sanda Manu, si asezari in rol la multe, foarte multe repetitii, premiera a fost un succes.”

Pe aceeași temă

Ion Dichiseanu