Eroii Olimpului 1: Eroul pierdut

Descriere

Jason, Piper si Leo nu sunt niste adolescenti obisnuiti. Jason nu-si aminteste nimic din trecutul lui, Piper intra in tot felul de incurcaturi numai ca sa-i atraga atentia tatalui ei, iar Leo ascunde un secret inspaimantator. Cu totii sunt colegi la Scoala din Salbaticie, un loc pentru copiii cu probleme. Si un lucru e limpede ca lumina zilei: necazurile se tin scai de ei, mai ales dupa ce descopera ca sunt odraslele unora dintre cei mai puternici zei. Annabeth, centaurul Chiron si multe alte indragite personaje din bine-cunoscuta serie Percy Jackson si Olimpienii isi dau intalnire cu noi eroi din celebra Tabara a semizeilor si pornesc in cea mai primejdioasa misiune in care s-au aventurat semizeii din toate timpurile. Fanii lui Rick Riordan nu vor fi dezamagiti: intriga este mai stralucita ca niciodata, iar povestea plina de suspans si curaj debordeaza de umor. - Publishers Weekly  Fragment din romanul "Eroii Olimpului 1: Eroul pierdut" de Rick Riordan: ”A deschis palma. O mingiuta de foc a inceput sa-i danseze in palma. — Ce tare! a spus Jason. De ce n-ai zis nimic? Leo a strans pumnul si focul s-a stins. — N-am vrut sa par un ciudat. — Eu pot controla fulgerele si vantul, i-a amintit Jason. Piper se poate face frumoasa si cu ajutorul farmecelor ii convinge pe oameni sa-i dea BMW-uri. Nu esti mai ciudat decat noi. Si, hei, poate ca poti si zbura. Sari de pe-o cladire si strigi: Puterea flacarii! Leo a pufnit. — Daca as face asta ai vedea un pusti in flacari care so indreapta spre moarte si as striga ceva mai dur decat „Puterea flacarii!" Crede-ma, cei din cabana Hefaistos nu cred ca e nimic tare in a controla focul. Nyssa mi-a spus ca sunt foarte rari cei care o pot face. Cand apare un semizeu ca mine, se intampla lucruri rele. Cele mai rele. — Poate ca e invers, a sugerat Jason. Poate ca oamenii cu talente speciale apar cand se intampla lucruri rele pentru ca atunci e cea mai mare nevoie de ei. Leo a strans farfuriile. — Poate. Dar iti spun sincer... nu e intotdeauna o binecuvantare. Jason a tacut. — Te referi la mama ta, nu-i asa? La noaptea in care a murit. Leo n-a raspuns. Nici n-a fost nevoie. Faptul ca tacea si nu facea glume spunea destule. — Leo, moartea ei n-a fost vina ta. Indiferent ce s-a intamplat in noaptea aia — nu s-a intamplat din pricina ca poti invoca focul. Femeia asta de pamant, oricine ar ea, incearca de ani de zile sa-ti faca zile fripte, sa-ti pierzi increderea in tine, sa te lipseasca de tot ce-ti e drag. Incearca sa te faca sa te simti ca un ratat. Ori tu nu esti. Esti important. — Asta a spus si ea. Leo si-a ridicat privirea in care se putea citi durerea. — A spus ca trebuie sa fac ceva important — ceva care va insemna implinirea sau esecul marii profetii despre cei sapte semizei. Asta ma sperie. Nu stiu daca ma ridic la inaltimea asteptarilor. Jason ar fi vrut spuna ca totul va fi bine, dar ar fi sunat fals pentru ca nu stia ce se putea intampla. Erau semizei, iar asta insemna ca, uneori, lucrurile sfarseau prost. Uneori puteau fi mancati de ciclopi.”