Insula robotilor

Descriere

    Cand robotica Roz deschide ochii pentru intaia oara, se trezeste singura pe o insula salbatica, in mijlocul oceanului. Toti semenii ei roboti, care se aflau cu ea pe aceeasi nava, s-au facut tandari, sfaramati de valuri. Roz este singura supravietuitoare, dar habar nu are cum a ajuns acolo sau ce-ar putea sa faca in acel loc uitat de lume. Dupa nenumarate incercari, in care natura se dovedeste inca o data mai puternica decat tehnologia, Roz desluseste tainele emotiilor si, oriunde ar purta-o aventurile ei pe insula, un lucru stie sigur: orice ar fi, trebuie sa traiasca.     Fragment din volumul "Insula robotilor" de Peter Brown:     ”Robotica a continuat sa adune lemne si a gasit mai multe victime ale frigului. Un soarece inghetat. O pasare inghetata. O caprioara inghetata. Oare toate animalele insulei murisera inghetate? Nu, nicidecum. Erau cateva urme proaspete in zapada.     Dupa cum stim, salbaticia e plina de frumusete, dar e plina si de uratenie. Si iarna aceea era urata. Un curent rece devastator venise din nord si adusese temperaturi periculoase si cantitati enorme de zapada. Animalele se pregatisera de iarna. Dar nimic nu le-ar fi putut pregati pe cele mai slabe pentru noptile lungi cand temperatura scadea brusc si vantul biciuia insula.     Roz s-a intors la Cuib, unde focul topise zapada dinauntru, transformand-o intr-o supa noroioasa. Si-a incalzit pentru un minut corpul langa flacari, apoi a inceput reparatiile. A peticit gaura din cupola cu o vergea de crengi, apoi a adaugat un strat de noroi si frunze, iar curand reparatiile erau complete. Dar alta ninsoare ar fi putut darama din nou acoperisul Cuibului. Asa ca Roz a hotarat sa mentina focul aprins zi si noapte ca sa impiedice zapada sa se adune pe acoperis.     Roz cara necontenit inauntru legaturi de lemne pentru foc. Si, de fiecare data cand iesea afara, isi amintea de nevastuica inghetata, de soarece, de pasare si de caprioara. Cate alte animale mai erau oare ingropate sub zapada?     Inainte sa se adaposteasca pe timp de noapte, a strigat catre oricine o auzea:     — Animale ale insulei! Nu e nevoie sa inghetati! Veniti la mine in adapost, unde este sigur si cald!     Lumina focului s-a imprastiat din Cuib in noaptea rece si vijelioasa. Roz statea inauntru, ascultand vantul si lemnul care trosnea usor. Apoi auzul ei fin a cules un alt sunet: pasi micuti fosnind prin zapada.     — Roz inghet pot sa vin la tine langa foc te rog? a spus o voce slabita.     Trancanici s-a tarat in lumina. Veverita tremura si bucati de gheata ii erau prinse in blana. Cand a simtit intr-un final caldura focului, a cazut epuizata. Roz a luat-o de pe podea, a pus-o cu blandete pe o piatra calda si a lasat-o sa doarma.     O ora mai tarziu, s-au auzit si mai multi pasi si o familie de iepuri s-a furisat in Cuib. S-au ingramadit toti intr-un colt fara sa spuna nimic. Apoi a sosit oposumul Codita-Roz.     — Buna seara, a bolborosit, incercand sa para vesela. Chiar ca a fost fffrig.     Bufnita Vaj a venit sontac, sontac inauntru, urmata de cativa pitigoi si o cotofana. Nesuferici stia ce-i bine pentru el si s-a asezat chiar langa foc.”