B. Spinoza. 250 de ani de la moarte

Descriere

    "Fericirea nu este rasplata virtutii, ci virtutea insasi, si nu ne bucuram de ea, fiindca infranam patimile, ci, dimpotriva, fiindca ne bucuram de ea putem infrana patimile noastre." - Spinoza, Etica     CUPRINS: Filosofia lui Spinoza de Dr. I. Brucar     Prefata (VII)     I. Personalitatea lui Spinoza (IX)     II. Porunca a XI-a (XXII)     III. Crestinismul lui Spinoza (XXVII)     IV. Elementele evreiesti (XXXII)     V. Demonstrarea existentei lui Dumnezeu (LIV)     VI. Ideea de lege si constiinta individuala (LXIII)     VII. Problema determinismului (LXXII)     VIII. Asupra pacatului originar (LXXXVIII)     IX. Teoria pasiunilor: inlaturarea criticii lui Hermann Cohen (C)     X. Despre corp si suflet: asemanari intre Spinoza si Freud (CXXVI)     XI. Despre eternitatea sufletului (CXXXIII)     XII. Cunoasterea, mistica, intuitia (CXLI)     XIII. Metoda si estetica (CLXII)     Incheiere (CLXXII)     Bibliografie (CLXXIII) Etica demonstrata dupe metoda geometrica de B. Spinoza     Prefata (III)     I. Despre Dumnezeu (1)     II. Despre natura si originea sufletului (37)     III. Despre originea si natura afectelor (83)     IV. Despre robia omului si puterea afectelor (141)     V. Despre puterea intelectului sau libertatea omului (198)     Fragment din volum:     „Prefata     Lucrarea de fata este rezultatul unei munci de cativa ani, pornita din convingerea valorii deosebite a filosofiei lui Spinoza pentru cugetarea filosofica indeobste.     Se cuvine insa sa stabilesc dela inceput un lucru si anume ca filosofia lui Spinoza nu poate fi despartita de omul care a faurit-o. De aceia viata lui Spinoza cat si opera sa, trebuesc studiate impreuna.     Poate ca in mintea unora, aceasta ar parea de prisos, fiindca operile filosofice, cand sunt valabile, traesc chiar daca nu am cunoaste nimic din viata acelora care le-au creat. Daca ne gandim ca descrierea vietei marilor oameni, aluneca uneori luand o infatisare vulgara, anecdotica, — fara ca prin aceasta sa se aduca vre-o posibilitate de intelegere mai deplina a activitatei lor creatoare, atunci aceasta raportare a vietii filosofului la sistemul lui de gandire, devine si mai inutila. Strict obiectiv se poate afirma ca pe noi nu ne intereseaza viata filosofului, ci gandirea lui. Iar aceasta gandire, daca intr'adevar are o valoare exceptionala, traeste deapururi si fara cunoasterea vietei filosofului. Asa, ne este aproape indiferent daca filosoful Kant a scris sau nu „Critica ratiunei pure'', iar cunoasterea vietei lui nu adauga nimic la posibilitatile noastre de a patrunde si intelege aceasta filosofie. Cum poate nu ne intereseaza faptul ca Spinoza a scris „Etica'', — ci numai ca aceasta carte prin cuprinsul ei, este un produs spiritual exceptional.     Cu toate acestea, pentru filosoful Spinoza, lucrurile stau altfel. Daca asi admite ca viata cuiva explica opera si daca acesta e cazul, fie si pana la un punct pentru Spinoza, — marturisesc ca asi fi renuntat sa prezint mai mult sau mai putin critic continutul filosofiei spinoziene, raportandu-l la viata filosofului. Este insa ciudat urmatorul fapt. La Spinoza nu viata a creiat „Etica", ci „Etica" a creiat viata celui mai sfant dintre oameni, dupa Christ. Deaceia, explicand filosofia lui Spinoza, am facut incursiuni in insasi viata lui, stiind bine ca numai in felul acesta asi putea sa talmacesc profunda lui gandire. - Dr. I. Brucar”