Adevarul absolut

Descriere

Kate Swift – agent renegat. Lucien Benway – agent cazut in dizgratie. Harry Hook – agent autoexilat. Philip Danvers – mentorul lor. Cand Kate Swift e nevoita sa opreasca un atac armat la scoala fiicei ei, stie ca vanatoarea a inceput. In lumea serviciilor secrete, totul poate fi o capcana. Un gest sau o privire inseamna diferenta dintre viata si moarte. Comploturile, musamalizarile, santajul sunt la ordinea zilei. Adevarul e modificat dupa bunul plac al celor care detin puterea. Presa canta dupa cum i se spune. Si totul din dintr-un motiv cat se poate de simplu: razbunarea. James Rayburn te poarta intr-o cursa tensionata prin America si Thailanda pe care o cunoaste atat de bine, cursa a carei miza este nu numai descoperirea adevarului absolut, ci si salvarea imaginii administratiei americane. O combinatie extraordinara intre realitatile brutale ale razboiului modern si eleganta romanului de spionaj clasic. Un mare succes literar. „O analiza foarte buna a felului in care conceptul de patriotism a fost scos la mezat.” Dead End Follies „O poveste brutala, violenta, cu rasturnari de situatie ingenioase.” Suddeutsche Zeitung „Excelent. Un thriller dur pe care nu-l poti lasa jos din mana.” Frankfurter Allgemeine Zeitung Fragment din roman: "Pe autostrada 55, la volanul Jeepului, in timp ce strabatea campiile inzapezite din sudul Quebecului, cu Suzie motaind langa ea, Kate aproape se putea amagi ca facea unul dintre drumurile ei prea dese la Montreal - stia ca riscase de fiecare data cand trecuse granita, dar era fata de la oras si avusese nevoie de acea doza de adrenalina care nu se gasea intr-un satuc din Northeast Kingdom - cand o dusese pe cea mica in Cartierul Latin se indopasera cu covrigi dulci si rumeniti, apoi cu placinta, iar pe urma se plimbasera pe strazile pietruite din centrul vechi. Franceza pe care o auzisera o facuse pe Suzie sa foloseasca accentul Inspectorului Clouseau, ceea ce le facea mereu sa izbucneasca in ras, iar Kate daduse o raita prin buticurile sic si in magazinele cu specialitati dupa cateva nimicuri pe care sa le puna in magazinul ei din Vermont, unde vindea bijuterii fara valoare clientilor care nu prea ii calcau pragul, fiindca orasul nu devenise niciodata o destinatie turistica - de asta il si alesese, pe langa apropierea lui de granita. Dar pe vremea aceea ea asculta cantece vechi de-ale lui Leonard Cohen - in care isi lua ramas-bun de la Marianne, Suzanne il ducea la rau si ii dadea ceai si portocale - si care o purtau in alt timp, departe de stirile de ultima ora de pe WDEV-FM din Waterbury unde se aduceau informatii suplimentare despre atacul armat de la scoala lui Suzie. Amanuntele nu erau clare. Doi membri ai personalului fusesera ucisi alaturi de cei doi tragatori care nu fusesera inca identificati. Cativa copii fusesera usor raniti. Nimic despre ea. Dar stia ca amprentele si ADN-ul ei — fire de par luate cu penseta de pe covorul de langa patul ei, pielite invizibile prelevate de pe blugii lasati in cosul cu rufe si adidasii care stateau in dulap — erau analizate si ca, in curand, oamenii de peste tot vor sti cine era si masinaria serviciilor secrete avea sa se porneasca si va intinde o plasa mare, gata s-o prinda si, daca puneau mana pe ea, cel mai optimist rezultat era un proces in lumina reflectoarelor si o viata in spatele gratiilor, iar Suzie va trebui sa se descurce prin orfelinate, urmand sa fie etichetata mereu drept <<fiica tradatoarei nenorocite.>> "