Labirintul. Vol. 4. Ordin sa ucida

Descriere

    Cu treisprezece ani inainte sa se formeze RAU, inainte ca Thomas sa ajunga in Labirint, Arsita a lovit pamantul si omenirea s-a imbolnavit de moarte.     Mark si Trina au supravietuit catastrofei, dar Arsita n-a fost nimic in comparatie cu ceea ce a urmat. O epidemie ciudata a pus stapanire pe orase, iar acum, oamenii atinsi de ea cad prada nebuniei. Mai rau, existenta intregii umanitati este pusa in primejdie. Mark si Trina sunt convinsi ca exista un mijloc de a-i salva pe supravietuitori si sunt hotarati sa-l gaseasca… daca vor reusi sa ramana in viata in aceasta lume pustiita, in care fiecare viata are un pret, iar unii prefera sa ucida si adevarul sa ramana ascuns.        Fragment din romanul "Labirintul Vol. 4: Ordin sa ucida" de James Dashner:     “Nu auzisera prea multe de la cei doi, insa lui Mark nu-i placea cum suna.     - Arsita. A spus ca i-au zis Arsita. Virusului.     - Da. Alex porni din nou tableta de lucru. La stralucirea acesteia, Mark ii vazu chipul - chipul unui barbat ce parea ca nu zambise vreodata in viata lui. O fata lasata si brazdata de riduri. Nu poate fi de bine. Atunci cand un lucru are o porecla, insemna ca e important si se vorbeste mult despre el. Nu e bine deloc.     - Trebuie sa aflam ce s-a intamplat. Oamenii care dansau in jurul focului au fost atacati cu mult timp inaintea noastra. Sau cel putin asezarea lor. Poate ca au fost un fel de cobai?     - In cazul acesta, avem doua obiective, baiete: primul, sa le gasim pe Lana, Trina si pe mucoasa aia simpatica. Al doilea, sa aflam ce se intampla aici.     Mark era total de acord.     - Atunci, sa mergem.     Alec stinse tableta de lucru, cufundand coridorul in intuneric.     - Tine-ti mana pe perete, sopti el. Incearca sa nu ma calci in picioare.     Pornira de-a lungul coridorului. Mark mergea cu pasi usori si respira incet, incercand sa nu faca zgomot. Huruitul mecanismelor din departare devenise mai puternic, iar peretele vibra pe masura ce trasa o linie invizibila de-a lungul suprafetei lui reci. Ajunsera intr-un loc in care profilul dreptunghiular fad de lumina marca usa prin care disparusera cei doi straini din Berg. Alec ezita chiar in fata ei, dupa care trecu rapid pe langa ea, in varful picioarelor - lucrul cel mai putin demn de un soldat pe care il vazuse Mark pe om facandu-l vreodata.     Mark se hotari sa fie ceva mai curajos. Se opri in fata usii si se apleca, apasandu-si urechea de usa.     - Nu e prea inteligent din partea ta, spuse Alec, soptind aspru.     Mark nu-i raspunse, concentrandu-se la ceea ce auzea. Cuvinte inabusite, imposibil de inteles. Insa conversatia parea cam incinsa."