Fata cea buna

Descriere

New York Times Bestseller Intr-o seara, Mia Dennett intra intr-un bar unde ar trebui sa se intalneasca cu iubitul ei, cu care are o relatie incurcata. Cand acesta nu apare, Mia pleaca alaturi de un strain enigmatic. La prima vedere, Colin Thatcher pare o alegere perfecta pentru o aventura de o noapte. Dar sa ajunga acasa la Colin se va dovedi cea mai cumplita greseala pe care Mia a facut-o vreodata. Cand Mia dispare, mama ei, Eve, si detectivul Gabe Hoffman nu se vor da in laturi de la nimic pentru a o gasi si a o aduce acasa. Dar niciunul dintre cei doi nu ar fi putut sa prevada complicatiile emotionale care intr-un final le vor distruge lumea in care au trait pana atunci. Cu stilul unui thriller captivant si tensionat, „Fata cea buna“ este un puternic roman care iti arata ca in familiile perfecte nimic nu este ceea ce pare la prima vedere Am tot urmarit-o in ultimele cateva zile. Stiu de unde isi face cumparaturile, cunosc spalatoria ei de haine preferata, am aflat unde lucreaza. Nu i-am vorbit pana acum. N-as putea sa-i recunosc timbrul vocii. Inca nu stiu ce culoare au ochii ei sau cum arata cand este ingrozita. Dar urmeaza sa aflu. Un roller coaster intortocheat. Fanii romanului Fata disparuta vor adora la fel de mult si aceasta poveste! - Lisa Gardner Acest debut excelent se citeste pe nerasuflate si este de recomandat fara rezerve! - Library Journal Romanul spectaculos al lui Kubica va incuraja comparatiile cu Fata disparuta. - Publishers Weekly Un thriller care ii va face pe cititori sa se intrebe ce se intampla cu adevarat pana la ultimele pagini. - Booklist Fragment din volumul "Fata cea buna" de Mary Kubica:   „- Pare ceva cunoscut acolo?, o intreb, sorbind din cana mea cu cafea. - Este... el?, ezita Mia. - Daca prin el te referi la psihopatul care te-a rapit atunci da, e el, spune Grace. Oftez. - Este Colin Thatcher. Ii arat o fotografie. Nu genul de portrete in care esti pus sa recunosti infractori, din care a mai vazut, ci o fotografie chiar reusita a lui, dichisit si in haine bune. Ochii Miei trec de la fotografie la desen, comparand personajul. Parul cret. Constitutia atletica. Ochii inchisi la culoare. Pielea usor bronzata si aspra. Felul in care isi tine mainile incrucisate in fata, iar chipul nu se mai forteaza sa ascunda un zambet. - Esti o artista buna, o complimentez. - Si am desenat eu asta?, intreaba Mia. Incuviintez. - Au gasit caietul de desen in cabana, printre lucrurile tale si ale lui Colin. M-am gandit ca-ti apartine. - L-ai avut cu tine in Minnesota?, intreaba Grace. Mia ridica din umeri. Ochii ii sunt fixati pe cele doua imagini cu Colin Thatcher. Sigur ca nu stie. Grace stie ca sora-sa n-are habar, si totusi o intreaba. Se gandeste la acelasi lucru ca si mine: ciudatul o rapeste si o duce intr-o cabana din Minnesota, iar Mia isi ia, dintre toate lucrurile, caietul de desen cu ea? - Ce altceva ai mai luat la tine? - Nu stiu, spune Mia, cu vocea abia auzita. - Pai, ce altceva ati mai gasit? De data asta, Grace vorbeste cu mine. O urmaresc pe Mia, intiparindu-mi in minte comunicarea ei nonverbala: felul in care degetele ei se tot intind ca sa atinga imaginile pe care le are in fata, frustrarea care incet, pe nesimtite, o acapareaza. De fiecare data cand este pe cale sa renunte si sa puna fotografia si desenul deoparte, se intoarce iar la ele, ca si cum si-ar implora mintea: gandeste, la naiba, gandeste.”